ICCJ. Decizia nr. 2216/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2216/2008
Dosar nr. 6077/54/2006
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, a chemat în judecată M.F.P., A.N.A.F., şi D.G.F.P. Gorj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie 2005 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F., precum şi anularea parţială a notei de constatare încheiată la data de 14 noiembrie 2003, cu privire la cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada 20 octombrie 2003 – 14 noiembrie 2003 la Sucursala P. Târgu Jiu s-a efectuat un control de către organele din cadrul D.G.F.P. Gorj, privind modul de determinare, evidenţiere, calculare şi virare în cuantumul şi la termenele legale a obligaţiilor datorate bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetului asigurărilor pentru şomaj, ocazie cu care prin nota de constatare întocmită, s-a concluzionat greşit cu privire la calculul impozitului pe profit.
Astfel, susţine reclamanta, organele de control au considerat greşit că documentele care au stat la baza diminuării producţiei nu constituie documente justificative pentru înregistrarea în contabilitate şi că nu s-a făcut o inventariere a stocului.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 271 din 21 septembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, dispunând anularea deciziei nr. 230 din 15 decembrie 2005 emisă de A.N.A.F. şi anularea în parte a notei de constatare din 14 noiembrie 2003 în ceea ce priveşte cap. 1 pct. 6 – Impozit pe profit.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că încălcarea dispoziţiilor textelor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 82/1991 şi pct. 9 şi 11 din HG nr. 859/2002 de către reclamantă a fost greşit reţinută, atât de organele de control care au întocmit nota de constatare din 14 noiembrie 2003, cât şi de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F.
De asemenea, a reţinut şi că, greşită este şi interpretarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 82/1991 şi pct. 1 alin. (1) şi (17) din O.M.F.P. nr. 2388/1995 privind inventarierea, întrucât situaţia mişcării ţiţeiului, procesul - verbal de control stocuri situaţie centralizată, calculul stocului custodie C. SA şi situaţia transmisă de departamentul Producţie Ţiţei şi gaze reflectă, pe lângă veniturile obţinute aferente producţiei stocate şi consumurile tehnologice aferente acestei producţii.
În fine, s-a reţinut şi că prin corectarea erorii conform art. 26 din Legea contabilităţii, s-a reflectat adevărata situaţie financiară a SC P. SA, sucursala Târgu Jiu, indicându-se baza impozabilă corectă şi implicit profitul impozabil.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs D.G.F.P. Gorj în nume propriu şi în numele şi pentru Statul Român reprezentat prin M.F.P., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a observat că documentele intitulate „Mişcarea lunară cumulată a ţiţeiului şi gazolinei" nu pot fi considerate justificative întrucât nu poartă semnătura persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, după cum dispune art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicată.
Referitor la pierderile din activitatea de curăţare şi tratare rezervoare, aferente anilor 1999 - 2001, se consideră că acestea nu mai puteau fi valorificate prin stornarea producţiei, atât timp cât la data înregistrării consumurilor tehnologice intimata nu a procedat la inventarierea cu confirmare de sold a stocului C. SA În plus, mai arată recurenta, pentru aceeaşi perioadă (1999 - 2003) intimata a mai fost controlată, încheindu-se acte de control ce nu au fost contestate în termenele legale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă SC P. SA, G.Z. Ţicleni, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta nu a adus critici propriu-zise soluţiei pronunţate de Curtea de Apel, ci doar a reluat apărările formulate în faţa acestei instanţe.
A susţinut că sumele înregistrate ca şi cheltuieli reprezintă pierderi cu tratarea şi curăţarea rezervoarelor, cu transportul ori consumuri tehnologice, fiind corect înregistrate în contabilitatea societăţii în momentul în care au fost identificate. Documentele care au stat la baza înregistrării sunt cele pe baza cărora s-a înregistrat producţia, respectiv „Mişcarea producţiei de ţiţei şi gazolină", semnate de persoanele competente şi întocmite conform dispoziţiilor O.M.F. nr. 425/1998.
Cât priveşte corectarea erorilor, aceasta s-a realizat în baza dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii şi art. 7 pct. 7.4 cap.II din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, neexistând argumente pentru păstrarea vechii baze impozabile, care nu corespundea realităţii.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs reţinute, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi temeinică.
Problema dedusă soluţionării vizează legalitatea diminuării cheltuielilor înregistrate în contul 658 „Alte cheltuieli de exploatare", cu consumul tehnologic aferent anilor 1999, 2000, 2001 şi 2003, precum şi a măsurii diminuării stocului C. SA prin stornarea producţiei înregistrată în contul 345 „Produse finite" cu suma de 59.995.159.692 lei, reprezentând consum tehnologic şi curăţire rezervoare aferente anilor 1999 - 2001. Aceste măsuri au fost dispuse de către organele de control ale D.C.F. Gorj prin nota de constatare încheiată la data de 14 noiembrie 2003 şi au fost menţinute prin Decizia nr. 18 din 2 februarie 2004 privind soluţionarea contestaţiei formulate de SC P. SA Bucureşti, sucursala P. Târgu Jiu.
Dezlegarea dată de instanţa de fond este corectă, fiind fundamentată atât pe dispoziţiile legale aplicabile, cât şi pe concluziile rapoartelor de expertiză contabilă efectuate în cauză în cele două cicluri procesuale.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea petrolului nr. 134/1995, în vigoare la data operaţiunilor examinate „producţia brută de petrol reprezintă cantităţile de ţiţei condensat şi de gaze naturale extrase din zăcământ, după trecerea prin instalaţiile de separare şi tratare".
Or, necontestat, până în luna august 2003 Sucursala P. Târgu Jiu, subunitate fără personalitate juridică, care nu avea obligaţia declarării şi virării impozitului pe profit, înregistra şi comunica SC P. SA producţia totală de ţiţei şi gaze naturale, aşa cum se extrage din sonde, fără a o diminua cu cantitatea de impurităţi.
Această stare de fapt a fost descoperită în urma unei verificări comune („punctaj") făcute cu partenerul contractual SC C. SA Ploieşti, când s-a observat că deşi în documentele denumite „Mişcarea ţiţeiului" se consemna atât producţia totală cât şi impurităţile rezultate, totuşi SC P. SA care centraliza datele cuprinse în evidenţele contabile ale subunităţilor şi vira la bugetul de stat impozitul pe profit, a calculat baza de impunere fără a efectua deducerea menţionată.
Cu aceeaşi ocazie s-a mai constatat şi că s-a omis scăderea din producţia rezultată a pierderilor inerente transportului prin conducte, deşi în contractul încheiat între SC C. SA şi SC P. SA sunt prevăzute limitele admise drept consumuri tehnologice normate pentru activitatea de primire, depozitare, transport şi predare a ţiţeiului, gazolinei şi condensatului [art. 5 alin. (1) şi anexa 4 a contractului].
Recurenta nu a susţinut prin motivele de recurs că pierderile tehnologice menţionate nu ar fi fost reale.
Întreaga argumentaţie a organelor fiscale s-a fundamentat pe două aspecte: 1) documentul „Mişcarea lunară a ţiţeiului şi gazolinei" nu are caracter de document justificativ şi 2) înregistrarea pierderilor în contabilitate s-a făcut tardiv, după încheierea anului fiscal şi chiar după efectuarea unor controale finalizate prin acte administrativ fiscale necontestate în termen de intimată.
Curtea de Apel Craiova a motivat convingător, cu referire la primul aspect enunţat, că documentul „Mişcarea lunară a ţiţeiului" întocmit de Sucursala P. Târgu Jiu, schela Ţicleni, este prevăzut în O.M.F. nr. 425/1998 ca fiind formular tipizat fără regim special sub denumirea „Situaţia privind mişcarea stocurilor". Adaptarea acestui formular pentru operaţiunea specifică s-a realizat conform aceluiaşi act normativ care, în capitolul „Introducere", arată expres că formularele tipizate „pot fi adaptate în funcţie de specificul şi de necesitatea persoanelor juridice". Documentul semnat de persoanele competente îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat document primar legal pentru înregistrarea în contabilitate, conform art. 6 din Legea nr. 82/1991, modificată şi completată.
De altfel, pe baza aceloraşi documente, s-a înregistrat în contabilitate şi producţia totală realizată, organele fiscale neavând nicio obiecţiune referitoare la legalitatea întocmirii lor.
Cât priveşte momentul la care s-au făcut rectificările analizate, 30 septembrie 2003, Înalta Curte apreciază că abia la această dată intimata - reclamantă a fost în posesia tuturor elementelor pe baza cărora a fost posibilă determinarea consumurilor tehnologice.
Art. 26 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, în forma în vigoare la data emiterii actelor administrativ fiscale examinate dispunea că „eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea situaţilor financiare anuale, vor fi corectate în anul în care acestea se constată potrivit reglementărilor contabile date în aplicarea legii". Prin regularizarea făcută şi corectarea erorilor arătate, s-a stabilit o bază impozabilă care reflectă imaginea reală a situaţiei financiare a societăţii comerciale.
Faptul că în perioada 1999 - 2003 intimata a mai fost controlată iar rezultatele concretizate în note de constatare nu au fost contestate, nu constituie un argument în sprijinul recurentei, întrucât pierderile tehnologice în discuţie au fost identificate ulterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Gorj, în nume propriu şi în numele şi pentru Statul Român reprezentat de M.F.P. prin A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 271 din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2227/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
