ICCJ. Decizia nr. 2245/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2245/2008
Dosar nr. 1276/54/2007
Şedinţa publică din 2 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin Încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 167/63/2005, a sesizat Curtea de Apel Craiova, secţia de Contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 853/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, s-a arătat că prin Hotărârea nr. 110/2005 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii fondului funciar s-a luat act de prevederile art. 223 din Legea nr. 525/2004 şi s-a trecut la preluarea terenului ce face obiectul litigiului. S-a precizat, totodată, că la baza includerii suprafeţelor de 150,42 ha şi, respectiv, 80,32 ha individualizate în anexa 7 la Legea nr. 525/2004 a stat propunerea prefectului Judeţului Dolj, în vederea trecerii suprafeţei de 253,95 ha (150,42 ha de la S.C.D.A. Simnic, 80,32 ha de la S.C.D.A. Işalniţa şi 23,1519 ha de la M.A.N.) din domeniul public în domeniul privat al statului şi punerea acesteia la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar Craiova.
În plus, s-a mai susţinut de către autorul excepţiei de nelegalitate că în anexa 7 la Legea nr. 525/2004 s-au prevăzut suprafeţele de teren agricol care trec din domeniul public în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate, la poziţia 2 fiind menţionată S.C.D.A. Simnic, cu suprafaţa de 150,42 ha, iar la poziţia 17 fiind indicată S.C.D.A. Işalniţa, cu suprafaţa de 80,32 ha, însă, aceste prevederi nu au fost respectate de către un act normativ inferior ca forţă juridică, elaborat ulterior, respectiv HG nr. 853/2006.
Guvernul României a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, cu motivarea că la emiterea actului administrativ în discuţie au fost respectate prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005, proiectul fiind vizat de ministerele interesate, precum şi de Consiliul Legislativ şi Consiliul Economic şi Social.
M.A.D.R. a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, în care a susţinut că la adoptarea HG nr. 853/2006 au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare şi dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.S., OUG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare.
La termenul de judecată din 4 iunie 2007, Consiliul Local Craiova a precizat obiectul excepţiei de nelegalitate, arătând că aceasta vizează anexele 1c şi 1e la HG nr. 853/2006.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 228 din 2 iulie 2007, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Consiliul Local Şimnicu de Sus, comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar, a constatat nelegalitatea anexei 1e la HG nr. 853/2006, a respins celălalt petit, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de M.A.D.R.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 290/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 525/2004, stipulează că bunurile imobile aflate în administrarea şi/sau concesionarea institutelor, centrelor, staţiunilor de cercetare, dezvoltare din domeniul agriculturii, a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ agricol şi silvic, a unităţilor de cercetare - dezvoltare aflate în structura unor regii sau companii naţionale din domeniul agricol şi a centrelor de perfecţionare profesională în agricultură, aparţin domeniului public al statului sau trec, după caz, în administrarea acestora pe durata obiectului de activitate.
Dispoziţiile art. 223 din aceeaşi lege prevăd că suprafeţele de teren, trecute potrivit Legii nr. 147/2004 în administrarea institutelor şi unităţilor arătate la art. 8, rămân definitiv şi irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor prevăzute la anexa 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
La anexa 7 din lege s-au prevăzut expres suprafeţele de teren agricol, care trec din domeniul public în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Astfel, conform poziţiilor 2 şi 17 din această anexă, terenurile în suprafaţă de 150,42 ha şi 80,32 ha, aflate administrarea celor două staţiuni anterior indicate, au trecut în domeniul privat al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Ulterior, prin HG nr. 853/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii, conform anexei 1e, au fost transmise Comisiei locale Şimnic de aplicare a Legii nr. 18/1991, 80,32 ha teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate, deşi în anexa nr. 7 la Legea nr. 525/2004 se prevăzuse trecerea a 150,42 ha teren, cu această destinaţie.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă a concluzionat în sensul că anexa 1e la HG nr. 853/2006 cuprinde mai puţin teren decât cel prevăzut la anexa 7 poziţia 2 la Legea nr. 525/2004, fiind astfel încălcate prevederile art. 223 din această lege.
În ceea ce priveşte anexa 1c la HG nr. 853/2006, instanţa de fond a menţionat că prin acesta au fost identificate suprafeţe care totalizează 224,37 ha teren, aflat pe raza Municipiului Craiova, care au fost date în administrarea S.C.D.L. Işalniţa. Această operaţiune a fost făcută în conformitate cu art. unic pct. 8 din Legea nr. 147/2004, de aprobare a OUG nr. 78/2003, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, care prevede suprafeţele de teren agricol necesare instituţiilor de cercetare şi care, aparţinând domeniului public al statului, se dau în administrarea acestora prin hotărâre de guvern. De asemenea, prin art. 223 din Legea nr. 525/2004 se dispune că suprafeţele de teren trecute în baza Legii nr. 147/2004 în administrarea instituţiilor de cercetare - dezvoltare – între acestea fiind şi staţiunile de cercetare - dezvoltare – rămân irevocabil in administrarea acestora, cu excepţia terenurilor din anexa 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că anexa 1c la HG nr. 853/2006 nu cuprinde prevederi care exced Legii nr. 525/2004, întrucât competenţa de a trece un teren aflat în domeniul public al statului în administrarea unei staţiuni de cercetare - dezvoltare aparţine Guvernului României, conform art. 8 alin. (3) din Legea nr. 147/2004 şi nu există niciun temei care să conducă la constatarea nelegalităţii acestei anexe.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea de şedinţă de la data de 24 septembrie 2007, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de primarul Municipiului Craiova, a admis cererile de îndreptare a erorii materiale formulate de B.G., B.Ş. şi N.An., a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 228 din 2 iulie 2007, în sensul că: „Admite cererea formulată de Consiliul Local Şimnicu de Sus, comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar şi faţă de aceste părţi".
În motivarea acestei Încheierii, instanţa a reţinut că, în raport de prevederile art. 281, art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., cererea primarului Municipiului Craiova de îndreptare a erorii materiale, în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a acestuia în cauză, nu este admisibilă, deoarece nu se încadrează în niciuna din situaţiile reglementate de aceste texte legale. În plus, din interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, rezultă că, în cadrul litigiului privind excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, calitatea procesuală activă o are numai partea care a invocat această excepţie. Prin urmare, cererea primarului Municipiului Craiova de a se constata calitatea sa procesuală activă în cadrul unui astfel de litigiu, fără a invoca excepţia de nelegalitate a HG nr. 853/2006, nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs primarul Municipiului Craiova, Guvernul României şi A.D.S.
Recurentul primarul Municipiului Craiova a solicitat admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale, cu motivarea că este autorul excepţiei de nelegalitate şi, prin urmare, are calitate procesuală activă în această cauză.
Recurentul Guvernul României a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea excepţiei de nelegalitate a anexei 1e la HG nr. 853/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurent că reclamantul Consiliul Local Craiova, autorul excepţiei de nelegalitate, nu a arătat ce drept i-a fost încălcat prin HG nr. 853/2006 şi, prin urmare, nu are legitimare procesuală activă.
De asemenea, recurentul a menţionat că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000, iar proiectul acestuia a fost vizat de ministerele interesate, precum şi de Consiliul Legislativ şi Consiliul Economic şi Social.
Recurentul a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 8 alin. (3) din Legea nr. 290/2002, s-a impus reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii în staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii, ca instituţii publice cu personalitate juridică, prin care să se stabilească obiectul de activitate, patrimoniul, modul de funcţionare şi contribuţia acestora la promovarea progresului tehnico - ştiinţific şi social în mediul rural şi pentru securitatea alimentaţiei.
Pe de altă parte, recurentul a arătat că terenurile proprietatea statului trec în administrarea staţiunilor nou înfiinţate, cu excepţia terenurilor preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire.
Recurenta A.D.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul Consiliul Local Şimnicu de Sus, comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar.
În motivarea recursului se susţine de către recurentă, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât în vigoare la momentul emiterii actului administrativ în litigiu era Legea nr. 290/2002, cu ultima modificare prin Legea nr. 232/2005.
Analizând sentinţa şi încheierea de şedinţă recurate, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Prin hotărârea nr. 110 din 3 februarie 2005 a Comisiei Judeţene de aplicare a Legii fondului funciar s-a luat act de prevederile art. 223 din Legea nr. 525/2004 şi s-a trecut la preluarea terenului ce face obiectul litigiului înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj (dosar nr. 4720/2005).
Împotriva acestei hotărâri, Comisia Locală Şimnicu de Sus a formulat plângere, solicitând instanţei să constate nulitatea sa, iar comisia judeţeană să fie obligată să predea pe bază de protocol suprafeţele de teren de la cele două staţiuni către aceasta, întrucât îi sunt necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 7657 din 11 iulie 2005 pronunţată în dosarul nr. 7062/2005, a respins acţiunea formulată de Comisia Locală Şimnicu de Sus.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apel ce formează obiectul dosarului nr. 167/63/2005 al Tribunalului Dolj.
În cursul soluţionării acestui litigiu, primarul Municipiului Craiova, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale şi de preşedinte al Comisiei Locale de aplicare a Legilor fondului funciar, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 853/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii.
Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a reţinut în încheierea de îndreptare a erorii materiale că această autoritate publică nu are calitate procesuală activă în cauză, întrucât este autorul excepţiei de nelegalitate.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C.proc.civ, instanţa trebuia să dea dovadă de rol activ şi să clarifice calităţile procesuale ale părţilor din proces.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată în cauză, instanţa de control judiciar reţine următoarele:
Aşa cum s-a mai arătat, prima instanţă a reţinut că anexa 1e la HG nr. 853/2006 cuprinde teren mai puţin decât cel prevăzut la anexa 7 poziţia 2 la Legea nr. 525/2004, iar prin aceasta au fost încălcate dispoziţiile art. 223 din această lege, precum şi normele de tehnică legislativă, potrivit cu care o hotărâre de guvern nu poate modifica o lege.
Într-adevăr, conform art. 223 din Legea nr. 525/2004, suprafeţele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor şi unităţilor arătate la art. 8, rămân definitiv şi irevocabil în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor prevăzute la anexa 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată persoanelor îndreptăţite, solicitate în baza Legii nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
În anexa 7 din legea în discuţie, la poziţia 2, este înscrisă S.C.D.A. Simnic, cu suprafaţa de 150,42 ha, iar la poziţia 17 este menţionată S.C.D.A. Işalniţa, cu suprafaţa de 80,32 ha.
De asemenea, este adevărat că în cuprinsul HG nr. 853/2006 privind înfiinţarea unor staţiuni de cercetare - dezvoltare agricolă în domeniul legumiculturii prin reorganizarea unor staţiuni de cercetare şi producţie agricolă în domeniul legumiculturii, la anexa 1c: „Date de identificare a suprafeţelor de teren din domeniul public al statului care se dau în administrarea S.C.D.L. Işalniţa", este prevăzută suprafaţa de 224,37 ha, iar la anexa 1e: „Date de identificare a suprafeţelor de teren aflate în domeniul public al statului şi în administrarea A.D.S. care trec din domeniul privat al statului şi se transmit comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor" pentru S.C.D.L. Işalniţa, comuna Simnic, este prevăzută suprafaţa de 80,38 ha.
Însă, Legea nr. 525/2004 privind aprobarea OUG nr. 64/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002 a intrat în vigoare la data de 30 noiembrie 2004.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 525/2004, la data de 16 iulie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 232/2005 privind aprobarea OUG nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002.
Pe cale de consecinţă, art. 223 din Legea nr. 290/2002 a fost modificat prin Legea nr. 525/2004, iar apoi a mai fost modificat şi prin Legea nr. 232/2005. În cuprinsul acestui articol s-a prevăzut că: „Suprafeţele de teren trecute, potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor, unităţilor, centrelor, staţiunilor de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol, precum şi a instituţiilor de învăţământ superior agricol şi silvic rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire, precum şi a celor prevăzute în anexa nr. 61. Terenurile aparţinând foştilor proprietari, dar indispensabile activităţii de cercetare - dezvoltare, colecţiile de material biologic, loturile demonstrative, suprafeţele destinate producerii de sămânţă şi material de plantat din verigi superioare, testărilor tehnologice şi terenurile pentru producerea furajelor necesare animalelor de experienţă şi producţie, plantaţiile cu rol în ameliorare, parcelele amenajate special pentru experimentări multianuale, în care s-au investit sume importante, dificil de recuperat sau care implică investiţii noi considerabil de mari, vor fi păstrate în administrarea unităţilor de profil".
Rezultă, aşadar, că în cuprinsul acestui articol legiuitorul nu mai face nici o trimitere la anexa nr. 7. Mai mult, la pct. 14 din Legea nr. 232/2005 se prevede expres faptul că: „anexa nr. 7 se abrogă".
În raport de această situaţie rezultată din succesiunea legilor în timp, instanţa de fond trebuia, de asemenea, să manifeste rol activ şi să pună în vedere autorului excepţiei de nelegalitate să facă precizările cuvenite. Aceasta cu atât mai mult cu cât din cuprinsul cererii în care a fost invocată excepţia de nelegalitate rezultă că autorul acesteia a avut în vedere numai dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 525/2004, nu şi forma acestuia de la momentul emiterii actului administrativ în discuţie.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 4, art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte, va admite recursurile, va casa sentinţa şi încheierea atacate şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.D.S., Guvernul României şi primarul Municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 228 din 2 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de primarul Municipiului Craiova împotriva Încheierii din 24 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 1276/54/2007 al aceleiaşi instanţe.
Casează în tot sentinţa atacată şi în parte încheierea în ceea ce priveşte cererea primarului Municipiului Craiova de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul aceleiaşi sentinţe.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2227/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2262/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
