ICCJ. Decizia nr. 2227/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2227/2008
Dosar nr. 1251/35/2007
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.O.C. Oradea a chemat în judecată Comisia Specială de Retrocedarea unor Bunuri care au aparţinut cultelor Religioase din România şi E.R.U.R.G.C., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei nr. 716 din 28 februarie 2006 emisă de prima pârâtă, ca fiind nulă, prin aceea că a fost semnată doar de preşedintele Comisiei şi nelegală, deoarece restituirea s-a făcut unei persoane juridice, care nu a avut în proprietate imobilul.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a imobilului situat în Oradea str. I.Maniu, înscris în C.F. 1802 Oradea nr. 2290, cu titlu de transmisiune legală şi că greşit se reţine că pârâta E.R.U.R.G.C. a fost deposedată abuziv.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 192/CA/2007-PI din 12 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, obligând-o totodată să plătească pârâtei E.R.U.R.G.C. Oradea suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta nu a avut niciun drept care să fi fost lezat prin emiterea deciziei. Astfel, se reţine că nici în C.F. 1802 şi nici în C.F. 13026, reclamanta nu are vreun drept de proprietate înscris cu privire la număr top 2290. Cât priveşte dreptul de proprietate înscris în favoarea reclamantei în baza Decretului nr. 358/1949 în C.F. 1802, se reţine că această înscriere se referă expres la imobilele înscrise în foaia de avere A IV nr. ordine 1-2 şi care sunt numerele topografice 4498 şi 4499 în natură Şcoala G.C. respectiv casă şi capelă, altele decât imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs P.O.C. Oradea, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ. şi criticând, în esenţă, hotărârea pentru următoarele motive:
- încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că intimata Comisia specială de retrocedare nu a fost legal citată, astfel că fiind un motiv de nulitate absolută ce poate fi invocat de orice parte interesată, solicită recurenta să se dispună casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond;
- instanţa de fond a respins cererea de amânare pentru angajarea unui avocat, cu o motivare greşită şi fără a amâna pronunţarea pentru a i se da posibilitatea să depună concluzii pe fondul cauzei;
- sentinţa este nelegală întrucât instanţa de fond reţine greşit situaţia de carte funciară din C.F. 1802 Oradea referitor la nr. top. 2290 care formează obiectul cererilor de restituire care au fost soluţionate prin Decizia nr. 716/2006 emisă de intimată şi a cercetat şi C.F. 13026 Oradea, deşi nu a fost sesizată în acest sens, această coală nu formează obiectul cauzei;
- în mod greşit s-a reţinut în sentinţa recurată că recurenta nu ar fi avut un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu;
- susţine recurenta că înscrierile de carte funciară sunt greşite şi că susţinerile sale sunt reale, iar instanţa a fost în eroare şi nu a cercetat în detaliu înscrierile făcute în baza Încheierii de C.F. 3437/1949;
- este îndreptăţită la retrocedare persoana juridică care a avut în proprietate imobilul, respectiv E.R.U.R.G.C. Oradea, care are patrimoniu separat de E.R.U.R.G.C. Oradea.
Prin întâmpinare intimatele Comsia specială de retrocedare şi E.R.U.R.G.C., au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi în baza prevederilor art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Recurenta invocă în cuprinsul motivelor de recurs că la instanţa de fond intimata Comisia specială de retrocedare nu ar fi fost legal citată.
Critica nu poate fi reţinută în primul rând că la dosarul cauzei se află dovada citării pârâtei intimate, care de altfel, nu a formulat recurs, iar în întâmpinare a motivat că nu i-a fost încălcat dreptul de apărare prin modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că singura parte, care ar fi putut invoca încălcarea dreptului de apărare, nu a exercitat calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe şi mai mult, a arătat în întâmpinare, că citaţia din 15 octombrie 2007 a fost înregistrată intern sub nr. 698292, motiv pentru care, procedura de citare fiind legal îndeplinită, recurenta este în eroare.
Cererea de amânare în vederea angajării unui avocat, în mod corect a fost a fost respinsă, având în vedere data când recurenta - reclamantă a introdus acţiunea, cauza fiind la al doilea termen după casarea cu trimiterea spre rejudecare.
Conform art. 156 C. proc. civ., instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
La dosarul cauzei se află cererea reclamantei - recurente care solicită un alt termen de judecată pentru angajare apărător, fără o altă motivare cerere prin care nu a solicitat amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, astfel cum prevede art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
Instanţa de fond, verificând copia legalizată a C.F. nr. 1802, a reţinut în mod corect că în foaia B nu se afla nicio înscriere referitoare la o transmitere a dreptului de proprietate către o altă persoană, astfel că imobilul în cauză este proprietatea tabulară a B.G.C. Oradea.
Comisia specială de retrocedare prin Decizia nr. 716 din 28 februarie 2006 a dispus retrocedarea imobilului cu nr. topografic 2290 înscris în C.F. 1802 Oradea în favoarea E.G.C. Oradea constatând că imobilul în litigiu a aparţinut B.G.C. Oradea.
Împrejurarea că prima instanţă a analizat şi coala C.F.13026 Oradea, nu poate fi percepută decât prin exercitarea rolului activ pentru verificarea menţiunii de la B57 din C.F. 1802 constatând în mod corect că această coală nu aduce nici o modificare în situaţia juridică cu nr. top.2290.
Se constată astfel, pe baza principiului forţei probante a înscrierii, pe baza căruia toate indicaţiile din cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, că recurenta nu a fost proprietara imobilului de sub nr. top.2290 iar criticile formulate de recurente în sensul că înscrierile în cartea funciară ar fi greşite, nu pot fi reţinute.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de recurs privind persoana îndreptăţită la retrocedare, acesta a fost clarificat prin Decizia nr. 2764 din 29 mai 2007, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care a dispus rejudecarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea Deciziei nr. 716/2006 prin care s-au soluţionat cererile formulate de P.G.C. Oradea şi E.R.U.R.G.C. Oradea, în conformitate cu prevederile OUG nr. 94/2000.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Cererea formulată de E.R.U.R.G.C. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă întrucât, conform prevederilor art. 274 C. proc. civ., acestea nu au fost dovedite în condiţiile legii, prin depunerea chitanţei privind plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.O.C. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 192/CA/2007-PI din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata - pârâtă E.R.U.R.G.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2216/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
