ICCJ. Decizia nr. 2217/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2217/2008
Dosar nr. 4176/2/2007
Şedinţa publică de la 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 martie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.C.I. a chemat în judecată pe pârâţii Şcoala de Agenţi de Poliţie „V.L.” Câmpina şi I.G.P.R., solicitând anularea adreselor din 3 martie 2006, din 9 martie 2006 şi din 15 martie 2006 prin care i s-a comunicat că i-a încetat calitatea de elev al şcolii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost exmatriculat din şcoală deoarece în luna aprilie 2005 a săvârşit un furt calificat pentru care a primit amendă administrativă, fapta fiind comisă în stare de inconştienţă şi reprezintă o rătăcire de moment.
Reclamantul consideră că a fost indus în eroare de complicii săi, nu a cunoscut că ţevile erau sustrase.
Nu a descris fapta în autobiografie deoarece nu cunoştea procedurile juridice, iar amenda administrativă nu este înscrisă în cazier.
Prin sentinţa civilă nr. 2130 din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 3623/2/2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatând incidenţa prevederilor art. 158, 159 pct. 2 C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) teza I şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 18 din 30 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1402/CA/2006, Tribunalul Prahova, secţia contencios II, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Prin decizia nr. 2033 din 17 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3623/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deoarece s-a contestat şi legalitatea dispoziţiei din 1 martie 2006 emisă de I.G.P.R. prin care s-a dispus punerea în aplicare a măsurii de exmatriculare din şcoală.
Soluţionând cererea pe fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2084 din 11 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4176/2/2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că reclamantul, după depunerea cererii de înscriere la Şcoala de Poliţie Câmpina a participat la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, sustrăgând, împreună cu alte două persoane în noaptea de 19 din 20 aprilie 2005, 40 bare de fier de pe o plantaţie de viţă-de-vie, pe care le-a valorificat la un centru de colectare a fierului vechi.
Pentru fapta sa, reclamantului i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ.
Fapta reclamantului, chiar dacă nu a prezentat gradul de pericol social specific infracţiunii a prezentat o gravitate suficient de mare pentru a-l face incompatibil cu funcţia la care aspira.
Faptul că reclamantul a ascuns existenţa unei cercetări penale prin autobiografia prezentată cu ocazia concursului şi din acest motiv, autoritatea pârâtă nu a avut cunoştinţă de anumite împrejurări care făceau ca reclamantul să fie incompatibil cu funcţia de poliţist nu înseamnă că nu mai era posibilă luarea măsurilor de înlăturare din şcoală a reclamantului după momentul înscrierii.
Au fost considerate neîntemeiate susţinerile reclamantului potrivit cărora măsura exmatriculării nu se putea lua decât în cazurile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 360/2002 şi numai după pronunţarea unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă penală.
Au fost respinse şi susţinerile privind nulitatea absolută a dispoziţiei atacate şi necesitatea cercetării prealabile.
S-a constatat că reclamantul nu ar fi trebuit să fie admis la concurs deoarece nu îndeplinea prevederile art. 10 din Legea nr. 360/2002, iar sancţiunea este proporţională gradului de pericol social al faptei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că prin invocarea unei incompatibilităţi cu funcţia de poliţist i s-a aplicat o a doua sancţiune pentru o faptă deja sancţionată.
Înainte de aplicarea sancţiunii exmatriculării nu s-a făcut cercetarea prealabilă în cauză aşa cum prevede art. 59 din Legea nr. 360/2002. La dosar nu au fost depuse: raportul corpului de disciplină, dovada că cel în cauză a fost ascultat, consemnarea susţinerilor acestuia. Sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 şi elevilor din şcolile de poliţie.
Sancţiunea exmatriculării nu corespunde gradului de pericol social al faptei faţă de art. 24 din recomandarea Rec (2001) 10 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre privind Codul european de etică al poliţiei.
Datorită neînmânării actului atacat apărarea recurentului - reclamant a avut de suferit, dovadă fiind declinările de competenţă intervenite în cauză.
În baza art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se putea dispune numai anularea admiterii la concurs şi nu exmatricularea.
Art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 prevede situaţiile în care poate fi aplicată sancţiunea exmatriculării elevului, de unde rezultă că în cauză exmatricularea a fost luată fără a avea la bază o prevedere legală.
O cerinţă imperativă în luarea măsurii de exmatriculare este efectuarea cercetării prealabile.
Intimatul-pârât I.G.P.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii aplicată recurentului nu este de natură contravenţională (…) sunt aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 referitoare la cercetarea prealabilă, deoarece recurentul avea statut de elev şi nu de poliţist. Măsura sancţionării a fost comunicată recurentului imediat, prin adresa din 9 martie 2006. Sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 10 din Statutul poliţistului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, „la concursul de admitere în instituţiile de învăţământ al Ministerului de Interne şi la încadrarea directă a unor specialişti are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale: b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni.
c) să aibă un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate”.
Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2003 „dacă în perioada desfăşurării activităţii de poliţist sau a studiilor în instituţiile de învăţământ ale Ministerului de Interne intervine vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) se ia măsura destituirii celui în cauză sau a exmatriculării, după caz, în situaţiile în care elevul, studentul sau poliţistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanţei de judecată.
Din actele dosarului rezultă că la momentul în care recurentul-reclamant susţinea probele pentru admiterea la Şcoala de Poliţie acesta era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt. În mod cert, recurentul nu îndeplinea condiţia impusă de art. 10 lit. c) din Statutul Poliţistului, şi anume, nu avea un comportament corespunzător cerinţelor de conduită admise şi practicate în societate.
Recurentul nu a adus la cunoştinţa conducerii Şcolii de Poliţie faptele petrecute.
Deşi recurentul a fost sancţionat cu o amendă administrativă penală, aceasta nu este o sancţiune contravenţională ci penală.
Sancţiunea primită nu înlătură aplicarea unor sancţiuni de altă natură.
Amenda administrativă penală nu înlătură aplicarea unei eventuale sancţiuni disciplinare, civile sau alte măsuri.
Prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 se referă doar la poliţişti şi nu la elevii şcolilor de poliţie, astfel încât criticile referitoare la lipsa cercetării prealabile sunt nefondate.
Recomandările Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nu sunt obligatorii pentru statele membre, recurentul nu-şi poate întemeia apărarea pe o astfel de recomandare, decât în ipoteza în care aceasta a fost preluată în legislaţia internă. Nu s-a indicat nici un act normativ în acest sens.
Recurentului i-a fost comunicată dispoziţia atacată, iar acesta a formulat contestaţie.
Ceea ce nu s-a comunicat recurentului este o notă ulterioară prin care se aprobă exmatricularea din şcoală, actul neavând influenţă asupra fondului cererii, ci doar asupra competenţei materiale a instanţei de judecată.
Recurentul-reclamant nu putea fi sancţionat în temeiul art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002 cu „anularea admiterii la concurs”, deoarece o asemenea sancţiune nu este reglementată de lege.
Exmatricularea este singura măsură ce putea fi aplicată recurentului. Condiţia impusă de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se menţine pe toată durata studiilor şi a funcţiei de poliţist.
Dacă poliţistul în funcţie poate fi destituit inclusiv în ipoteza neîndeplinirii condiţiei comportamentului corespunzător, cu atât mai mult elevul - poliţist poate fi exmatriculat pe acest criteriu.
Dacă art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 prevede exmatricularea/destituirea în anumite cazuri concrete, aceasta nu înseamnă că în cazul neîndeplinirii condiţiilor generale impuse funcţiei nu poate fi dispusă exmatricularea (în speţă).
Susţinerea instanţei de fond în sensul că sancţiunea este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei este întrutotul întemeiată, şi însuşită de instanţa de recurs.
Faţă de acestea, constatând neîntrunirea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2084 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2215/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2225/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
