ICCJ. Decizia nr. 2225/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2225/2008
Dosar nr. 2098/33/2007
Şedinţa publică de la 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.T. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea ei să emită o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele refugiate din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat cu familia, din localitatea B., judeţul Cluj în localitatea C., judeţul Cluj prin punctul de frontieră T., trecând prin localităţile C.N., B.C. şi T., judeţul Cluj, din cauza trupelor de ocupaţie hortistă, fapt ce l-a dovedit cu declaraţii de martori.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de probele existente la dosar, situaţia reclamantului face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul acestuia împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas Statului Român, urmare a persecuţiei etnice.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în raport cu dispoziţiile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 şi cu confirmarea de primire anexată, acţiunea reclamantului a fost tardiv introdusă, urmând a fi admis recursul şi a se respinge acţiunea pe acest temei.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, „hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Norma specială de la art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi considerată abrogată implicit, prin Legea nr. 554/2004 deoarece prin aceasta s-ar obstacula realizarea scopului legislativ urmărit de legiuitor la instituirea ei, de a supune hotărârile comisiilor constituite în temeiul alin. (1) din acelaşi art., controlului judiciar al instanţei de contencios administrativ într-un termen cât mai rezonabil cu putinţă.
În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite prin decizia nr. XXXII din 16 aprilie 2007, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Cum în cauza dedusă judecăţii, hotărârea Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 a fost comunicată reclamantului la data de 24 august 2007, iar acesta a introdus acţiunea la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 noiembrie 2007 rezultă că acţiunea a fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele ce preced recursul este fondat urmând să fie admis şi să se modifice sentinţa atacată în sensul respingerii contestaţiei reclamantului ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge contestaţia reclamantului ca tardiv formulată.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2229/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
