ICCJ. Decizia nr. 2244/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2244/2008
Dosar nr. 584/59/2007
Şedinţa publică de la 2 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 martie 2007, reclamanta SC S.I. SRL, Băile Herculane a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor:
- anularea adresei din 28 decembrie 2006 emisă de pârât, prin care i s-a refuzat avizarea cererii de plată aferente proiectului „Dotare Hotel S.”, Subprogramul Investiţii în turism şi care face obiectul Contractului de finanţare nerambursabilă din 25 octombrie 2005;
- anularea adresei din 16 februarie 2007 a aceleiaşi instituţii, prin care i s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva primei adrese atacate;
- constatarea respectării de către societate a obligaţiilor contractuale;
- obligarea pârâtului la avizarea în continuare a contractului;
- obligarea pârâtului la achitarea contravalorii bunurilor achiziţionate în baza şi cu respectarea condiţiilor din contractul de finanţare, respectiv a sumei de 282.092 RON;
- obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 14 decembrie 2006 şi până la data achitării sumei datorate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, de la data de 25 octombrie 2005 a încheiat cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest Timişoara - ADR contractul de finanţare din 25 octombrie 2005, prin care această instituţie, în calitate de autoritate contractantă şi Ministerul Integrării Europene - MIE în calitate de autoritate de management se obligau să finanţeze cu suma de 316.433 RON Proiectul „Dotare Hotel SMS” din cadrul Subprogramului Investiţii în turism aprobat prin H.G. nr. 1307/2004.
Termenul de finalizare a proiectului a fost 10 decembrie 2006. Până la acest termen a realizat, din fonduri proprii, toate achiziţiile de bunuri aşa cum au fost prevăzute în contract.
Ulterior, conform prevederilor art. 5 „Modalităţi de plată” din contract a trimis facturile cu cererea de plată la ADR pentru ca aceasta, la rândul său, să solicite Ministerului Integrării Europene virarea sumelor aferente în contul ADR de unde să plătească furnizorii bunurilor achiziţionate.
ADR a constatat legalitatea şi oportunitatea tuturor achiziţiilor efectuate, a aplicat ştampila de conformitate şi a trimis facturile împreună cu cererea de plată la Ministerul Integrării Europene pentru virarea sumelor în contul ADR.
Ulterior, ADR Vest Timişoara i-a comunicat societăţii că, prin adresa din 28 decembrie 2006 a Ministerului Integrării Europene - Direcţia generală de dezvoltare regională - fonduri PHARE nu avizează cererea de plată pe motiv că nu sunt îndeplinite prevederile art. 6 alin. (6) din contractul de finanţare, respectiv finalizarea lucrărilor de execuţie a clădirilor nu a fost realizată de către beneficiar la data depunerii cererii de plată.
Consideră reclamanta că decizia luată de către Ministerul Integrării Europene este total netemeinică şi nelegală.
Adresa contestată contravine pct. 1 al anexei la Ordinul nr. 1476/2006 al Ministrului integrării europene şi nu are nici un alt suport juridic.
În ceea ce o priveşte, reclamanta apreciază că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale achiziţionând toate utilajele şi echipamentele înainte de data contractuală pentru finalizarea proiectului, finalizând construcţia la termen şi înaintând cererea de plată aşa cum s-a prevăzut în contract.
Pe de altă parte, nici în contractul cadru de prestări servicii, nici în contractul de finanţare nu există nici o prevedere prin care să se stabilească ca efectuarea plăţilor de către ADR să fie condiţionată de către ADR de avizul Ministerul Integrării Europene.
Fiind nemulţumită de soluţia ministerului exprimată prin adresa nr. PP/2006, societatea a formulat plângere prealabilă.
Prin adresa nr. OO/2007 Ministerul Integrării Europene a comunicat faptul că refuză efectuarea plăţii, datorită faptului că nu a fost finalizată clădirea, iar în bugetul pe 2007 al instituţiei nu mai sunt alocate sume pentru subprogramul respectiv, acesta fiind încheiat la data de 31 decembrie 2006, aceste susţineri fiind contrazise de alte precizări din cuprinsul adresei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 201 din 12 septembrie 2007, a admis acţiunea în sensul anulării adreselor emise de Ministerul Integrării Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor), cu obligarea pârâtului la avizarea derulării contractului de finanţare dintre reclamantă şi ADR Vest, precum şi la achitarea sumelor din bugetul subprogramului, conform cu prevederile contractului în cauză.
Totodată, a respins excepţiile de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara ca instanţă de contencios administrativ şi de inadmisibilitate a acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată în sumă de 6.012 RON.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că reclamanta a depus la dosar cererile adresate pârâtului, care probează îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la competenţa materială, Curtea de Apel a apreciat că litigiul nu are natură comercială, în cauză fiind vorba despre un contract administrativ, obiectul pricinii constituindu-l modalitatea de interpretare şi executare a acestuia, în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că acţiunea trebuie admisă, în raport cu prevederile contractului, care reprezintă un proiect unitar, cuprinzând o parte tehnică şi una financiară şi ale cărui prevederi au fost respectate de reclamantă, care a finalizat construcţia, neputându-se accepta susţinerile pârâtului privind modificarea doar a duratei de execuţie a proiectului fără ca acesta să atragă modificarea datelor privind finanţarea.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.
Recurentul solicită admiterea excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Timişoara şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Susţine recurentul că litigiul de faţă este unul comercial şi nu unul de contencios administrativ întrucât contractul din 25 octombrie 2005 a fost încheiat în vederea dezvoltării activităţii comerciale a beneficiarului SC S.I. SRL care este o societate comercială, ce realizează acte şi fapte de comerţ conform art. 4 şi 7 C. com., iar actele şi operaţiunile săvârşite de această societate comercială sunt fapte de comerţ cărora le sunt aplicabile prevederile comerciale.
Astfel, chiar dacă recurentul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nu este comerciant, are calitate de parte în contractul al cărui beneficiar este comerciantul şi prin urmare i se aplică prevederile legilor comerciale.
Pe fondul cauzei se arată că în mod corect nu a aprobat cererea de plată formulată de reclamantă, întrucât aceasta nu a finalizat lucrările în termenii şi condiţiile prevăzute în contract.
Hotărârea instanţei de fond se sprijină pe motive contradictorii deoarece rezultă pe de o parte că Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2005 e aplicabil beneficiarilor care au primit deja fonduri din bugetul subprogramului că prevederile ordinului se aplică şi intimatei-reclamante, care nu a primit fonduri, apreciind astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin ordinul sus menţionat s-a modificat atât durata de execuţie a contractului de finanţare nerambursabilă din 25 octombrie 2005, cât şi termenii privind finanţarea.
Se arată că beneficiarul trebuia să finalizeze proiectul „Dotare Hotel S.” până la data de 10 decembrie 2006, iar ordinul a intrat în vigoare la 28 decembrie 2006 şi nu se poate aplica retroactiv.
Prin întâmpinare intimata SC S.I. SRL Băile Herculane a solicitat respingerea recursului ca nefondat atât în privinţa criticilor ce vizează excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, calificare ca şi contract comercial a contractului din 25 octombrie 2005 cât şi a celor ce privesc fondul cauzei, cu motivarea că prima instanţă era competentă material în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată ce viza şi anularea unor acte administrative unilaterale cât şi contractul de finanţare nerambursabilă care este un contract administrativ pe baza căruia trebuia făcută plata, avizul recurentei în acest sens fiind doar un aviz consultativ.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor expuse, a apărărilor făcute prin întâmpinare şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Contractul de finanţare nerambursabilă din 25 octombrie 2005 s-a încheiat în temeiul prevederilor H.G. nr. 1307/2004 privind aprobarea structurii, indicatorilor şi fondurilor aferente subprogramului „Investiţii în turism” care se finanţează de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Integrării Europene pe anii 2004 şi 2005 în cadrul programelor regionale specifice; Ordinului Ministerului Integrării Europene nr. 368/2004 privind aprobarea Procedurilor de implementare, monitorizare şi evaluare a subprogramului „Investiţii în turism” şi a H.G. nr. 402/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Integrării Europene.
Acest contract s-a încheiat între Agenţia pentru Dezvoltare Regională Vest în calitate de autoritate contractantă, Societatea Comercială S.I. beneficiar şi Ministerul Integrării Europene în calitate de autoritate de management a subprogamului care avizează contractul de finanţare şi prin bugetul căruia se asigură finanţarea proiectului.
Obiectul contractului îl reprezintă ajutorul financiar nerambursabil acordat beneficiarului, de la bugetul de stat al României pentru implementarea proiectului „Dotare Hotel S.” conform anexei A la contract.
Din analiza acestui contract se constată astfel că este încheiat între o autoritate a administraţiei publice şi un beneficiar persoană juridică prin care se transmit cu titlu gratuit, sume de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.
Contractul încheiat în baza dispoziţiilor menţionate special, cuprinde multe reguli comune atât de drept public, cât şi de drept privat.
Astfel sunt incluse reguli de drept public privind procedurile de achiziţii publice, utilizarea ghidului beneficiarului.
Acest contract de finanţare nerambursabilă cuprinde trăsăturile contractului administrativ fiind, aşa cum s-a menţionat, încheiat pe baza ordinului de voinţă a Ministerul Integrării Europene autoritate publică şi un particular, în speţă persoană juridică.
Împrejurarea că acest particular are calitate de comerciant în sensul Legii nr. 31/1990 fiind societate cu răspundere limitată nu poate atrage natura comercială a contractului pe care l-a încheiat cu autoritatea administraţiei publice şi în baza căruia are dreptul la finanţarea proiectului aprobat „Dotare Hotel S.”.
Contractul de finanţare s-a încheiat în urma unei preselecţii, prin care beneficiarul primeşte cu titlu gratuit, sume de bani, în scopul exclusiv al executării proiectului aprobat.
Fiind un contract administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ competenţa materială de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ în condiţiile art. 10 din lege, motiv pentru care motivul de recurs ce vizează greşita soluţionare a acestei excepţii absolute, de către prima instanţă, este nefondat.
Nu este lipsită de relevanţă apărarea făcută de intimata-reclamantă prin întâmpinare, care vine în susţinerea tezei privind competenţa instanţei de contencios administrativ atrasă de obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează anularea celor două adrese emise de Ministerul Integrării Europene prin care se refuză avizarea cererii de plată aferente proiectului „Dotare Hotel S.” - subprogramul Investiţii în turism, care face obiectul contractului de finanţare nerambursabilă şi respectiv adresa de răspuns la această solicitare care are caracterul unor acte administrative unilaterale.
Critica ce vizează interpretarea făcută de prima instanţă a modificărilor aduse prin Ordinul Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2006, contractul de finanţare nu poate fi reţinută şi în mod corect s-a constatat că s-a modificat atât durata de execuţie a proiectului cât şi datele privind finanţarea având în vedere că proiectul vizat este un tot ce cuprinde atât partea tehnică cât şi pe cea financiară.
Trebuie observat că toţi beneficiarii au primit fonduri din bugetul subprogramului la încheierea contractelor, iar plăţile se efectuează în raport de contractele de finanţare care s-au încheiat în acest sens.
Prin adresa din 9 martie 2007 Agenţia pentru dezvoltare regională, autoritate contractantă în contractul de finanţare nerambursabilă din 25 octombrie 2005 la cererea de plată transmisă de reclamanta-intimată îi comunică acesteia că cererea este aprobată, dar nu a primit avizul Ministerului Integrării Europene.
Astfel această instituţie şi-a însuşit achiziţiile efectuate de beneficiar iar refuzul recurentei de a emite avizul pentru plata de către ADR prin interpretarea greşită a Ordinului Ministerului Integrării Europene nr. 1476/2006 este nefondat şi în mod corect a fost cenzurat de prima instanţă.
Cum intimata a terminat proiectul înainte de 29 decembrie 2006, ordinul îi este perfect aplicabil iar refuzul avizării plăţii este nelegal, motiv pentru care criticile de nelegalitate formulate în acest sens sunt nefondate.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor împotriva sentinţei civile nr. 201 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2243/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
