ICCJ. Decizia nr. 2253/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2253/2008
Dosar nr. 1947/33/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 noiembrie 2007 reclamantul L.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea hotărârii din 9 martie 2006 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că, deşi a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia tardivităţii conform art. 7 pct. 4 al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 169 din 12 februarie 2008 a admis acţiunea formulată de L.T., a dispus anularea hotărârii din 9 martie 2006 emisă de C.J.P. Cluj.
Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 aprilie 2005.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că s-a dovedit prin probaţiunea testimonială că reclamantul a suferit persecuţii pe considerente etnice datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din satul I.C., judeţul Cluj în localitatea C.N., C.M. şi T. ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele:
Acţiunea este tardivă;
Declaraţiile de martori trebuie să fie clare şi să se susţină reciproc, neputându-se recunoaşte un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori, cum în mod greşit a procedat instanţa de fond.
În lipsa actelor oficiale, dovezile administrate trebuie să fie în numărul necesar şi să ofere credibilitate prin detalii şi percepţie directă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată se reţine că în mod corect a fost respinsă de instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2008, întrucât pârâta nici la judecata din fond şi nici în recurs nu a făcut dovada comunicării hotărârii atacate.
Pe fond se reţin următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1045 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru unul din motivele prezentate la lit. a)-g)”. Dispoziţiile art. 61 din aceeaşi ordonanţă prevăd că „dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.
În cauză, din declaraţiile autentice ale martorilor L.T., M.M. şi P.E., rezultă că în perioada octombrie 1940 - aprilie 1045 din cauza persecuţiilor etnice, familia reclamantului s-a refugiat în localităţile C.N., C.M. şi T. ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 61 din O.G. nr. 105/1999, care prevăd posibilitatea dovedirii situaţiei de refugiat prin orice mijloc de probă, instanţa constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 169 din 12 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2254/2008. Contencios → |
|---|
