ICCJ. Decizia nr. 2251/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2251/2008
Dosar nr. 1721/33/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 25 mai 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1943 - noiembrie 1944, începând cu data de 1 august 2006.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în perioada mai 1943 - noiembrie 1944 a fost refugiată.
Părinţii reclamantei s-au refugiat din localitatea B. în localitatea R., din motive de persecuţie etnică, în primăvara anului 1943, reclamanta având la acel moment circa o lună.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor M.I. şi T.M. din care a rezultat că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea B. în localitatea R.
Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiaţi martorii M.I. şi T.M.
La dosar au fost depuse hotărârile nr. A/2003 şi B/2003 prin care li se recunoaşte celor 2 martori calitatea de beneficiari al Legii nr. 189/2000.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 86 din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Cluj, judecând cauza în fond după casare, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.L., a anulat hotărârea din 25 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada mai 1943 - noiembrie 1944 şi totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, iar dovezile trebuie să fie foarte clare şi să se susţină reciproc, iar sursele de informare trebuie să indice aceleaşi date.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta.
Or, în cauză au fost depuse hotărârile nr. A/2003 şi B/2003 din care rezultă cei doi martori audiaţi în cauză sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamantă şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta avea circa o lună la data refugierii mamei sale în mod corect instanţa de fond a reţinut că aceasta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 86 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2008. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2252/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
