ICCJ. Decizia nr. 2258/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2258/2008
Dosar nr. 656/64/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov reclamanta K.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Braşov, anularea hotărârii din 28 septembrie 2006, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 2 ianuarie 1943 - 20 aprilie 1945.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că provine dintr-o familie de evrei şi că în perioada 2 ianuarie 1943 - 20 aprilie 1945 a fost nevoită să se refugieze datorită persecuţiilor etnice.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor T.A. şi F.I.
La dosar au fost depuse hotărârile nr. MM/2005 şi NN/2005 ale C.J.P. Cluj, de admitere a cererilor formulate în baza Legii nr. 189/2000, ale celor doi martori.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii pe excepţie invocând excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, sens în care a depus şi copie de pe hotărârea nr. 43/F/2007 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 353/64/2007, precum şi înscrisurile de la dosar, acte depuse în sprijinul respingerii acţiunii fie pe excepţie, fie pe fond ca neîntemeiată şi nelegală, susţinând că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 28/F/CA din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamanta K.R., decedată şi continuată de moştenitorii acesteia K.I. (soţ), K.I.Jr. (fiu), K.E. (fiu) şi G.A.H. (născută K.-fiică), a anulat hotărârea din 28 septembrie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 2 ianuarie 1943 - 6 martie 1945 şi totodată, să-i acorde drepturile băneşti cuvenite începând cu data de 1 aprilie 2006 şi până la data decesului reclamantei 25 aprilie 2007.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut că de fapt reclamanta a primit sub semnătură proprie hotărârea la data de 19 februarie 2007, nr. 353/2007 Curtea de Apel Braşov ataşat şi nu la data de 23 octombrie 2006, deoarece pe înscris - confirmarea de primire - la destinatar nu apare semnătura reclamantei, care este cu totul alta pe acţiune.
Ca atare excepţia de tardivitate a acţiunii din dosarul ataşat 353/2007 a fost greşit soluţionată de instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 43/F/2007 şi sentinţa respectivă fiind dată pe excepţie nu poate constitui soluţie de fond astfel încât nu există autoritate de lucru judecat în cauză motiv pentru care se va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat ca neîntemeiată şi nelegală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În motivele de recurs se susţine că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov este dată cu încălcarea prevederilor legale deoarece din coroborarea întregului material probator nu rezultă ca reclamanta K.R. a fost persecutată pe motive etnice de regimurile instaurate în România.
În speţă nu s-a dovedit cu nici un act oficial că autorităţile Statului Român sau celui maghiar ar fi emis dispoziţii de strămutare a cetăţenilor de naţionalitate maghiară.
Instanţa a apreciat că reclamanta a făcut dovada cu martori că a fost persecutată etnic, fiind nevoită să-şi părăsească localitatea de domiciliu, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat pe un alt teritoriu neocupat.
Această susţinere nu poate fi primită deoarece în speţă nu s-au administrat probe din care să rezulte persecuţia etnică. Declaraţiile martorilor autentificate la notariat nu relevă vreo persecuţie pe motive etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimaţii-reclamanţi, pentru antecesorul lor, au dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta.
Or, în cauză au fost depuse hotărârile nr. MM/2005 şi NN/2005 din care rezultă că cei doi martori sunt beneficiari al Legii nr. 189/2000.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamantă şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu mama sa a fost nevoită să se refugieze, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 28/F/CA/2008 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2259/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
