ICCJ. Decizia nr. 2259/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2259/2008
Dosar nr. 14/39/2008
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamantul T.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava modificarea deciziei nr. 1910 din 31 octombrie 2002, în ceea ce priveşte perioada de timp în care trebuia a fi considerat refugiat, respectiv din 1940 şi până în 1945.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca tardivă.
Prin sentinţa civilă nr. 30 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava a respins contestaţia reclamantului ca tardiv formulată.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că termenul de contestare a început să curgă cel târziu la data de 1 octombrie 2002, dată la care reclamantul a început să primească pensia stabilită prin hotărâre, astfel încât termenul de 30 de zile de contestare a deciziei în discuţie era fără îndoială expirat la data promovării acţiunii de faţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999: „Împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a primit pensia conform Legii nr. 189/2000 la data de 1 octombrie 2002, iar acţiunea este formulată la data de 14 ianuarie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus citat.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei.
În cauză, reclamantul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a contestaţiei, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi nici nu a solicitat repunerea în termen, astfel că acţiune este tardiv formulată.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că acţiunea este tardivă, respingând-o ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei civile nr. 30 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2268/2008. Contencios → |
|---|
