ICCJ. Decizia nr. 2268/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2268/2008
Dosar nr. 2532/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2499 din 16 octombrie 2007 a respins contestaţia formulată de reclamanta SC O.T. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că decizia de sancţionare emisă de pârât respectă condiţiile impuse de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 respectiv termenul intrării în legalitate „de îndată” şi modalităţi în acest sens:
- îndeplinirea obligaţiilor încălcate, prin respectarea dreptului la informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi a caracterului emisiunii difuzate.
Pe fond prima instanţă a apreciat că emisiunea difuzată a avut un pronunţat caracter publicitar fără ca aceasta să fie prezentată ca teleshopping sau în cadrul unui calup publicitar aşa cum prevăd dispoziţiile art. 112 din Codul audiovizualului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta - reclamantă a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a respins cererea întrucât decizia de sancţionare a Consiliului Naţional al Audiovizualului a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 în sensul că nu este precizat termenul de intrare în legalitate şi nici modalităţi în acest sens.
Pe fond a arătat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 504/2002.
Emisiunea care face obiectul dosarului, a susţinut reclamanta, nu se încadrează în prevederile art. susmenţionat care face referire la „difuzarea de emisiuni altele decât emisiunile de teleshopping în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public prin marcă, producător ori prin modalităţi de comercializare”.
În speţă nu s-a intenţionat să se facă reclamă complexelor menţionate ci doar să se prezinte diverse construcţii şi diferite stiluri arhitecturale.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia Consiliul Naţional al Audiovizualului nr. 250 din 20 martie 2003 recurenta a fost sancţionată cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele ale art. 112 alin. (1) din decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
În speţă a difuzat, în ziua de 11 februarie 2007 în cadrul emisiunii L.D. un reportaj despre complexul „S.P.” iar în data de 25 februarie 2007 despre Complexul M. din Corbeanca prin care au fost promovate servicii şi produse din domeniul construcţiilor, emisiunea transformându-se practic în calup de publicitate.
Conform prevederilor invocate, radiodifuzorii au obligaţia de a difuza publicitatea numai în calupuri de publicitate care trebuie să fie grupate, uşor de identificat prin marcaje corespunzătoare şi separate de alte părţi ale serviciilor de programe, prin semnale optice şi acustice.
Motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Cu privire la excepţia nulităţii absolute a deciziei contestate, pe motiv că aceasta nu conţine condiţii şi termene precise de intrare în legalitate, ci doar obligaţia de a difuza pe post textul sancţiunii, în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.
Astfel obligaţia de a difuza pe post, într-un anumit interval orar, textul sancţiunii aplicate de Consiliului Naţional al Audiovizualului este o obligaţie instituită de Consiliul Naţional al Audiovizualului prin decizia nr. 52/2003 în sarcina tuturor radiodifuzorilor sancţionaţi şi nu are legătură cu termenele şi condiţiile de intrare în legalitate.
- obligaţia de a prevedea în cuprinsul sancţiunilor aplicate termenele şi condiţiile de intrare în legalitate decurge din prevederile Legii audiovizualului, este în sarcina Consiliului Naţional al Audiovizualului şi se regăseşte în conţinutul deciziei atacate.
Folosirea expresiei „de îndată” în locul precizării termenului în zile sau ore nu atrage nulitatea deciziei atacate.
„De îndată” înseamnă imediat, din momentul comunicării somaţiei, ceea ce nu poate fi apreciată nicidecum drept o formulare mult prea generică.
De asemenea, decizia cuprinde şi condiţiile de intrare în legalitate, respectiv prin încetarea difuzării emisiunilor respective cu încălcarea normelor juridice în cauză.
Pe de altă parte respectarea procedurilor legale este o sarcină permanentă a tuturor radiodifuzorilor iar eventuale aspecte de natură tehnică sunt la latitudinea fiecărui radiodifuzor.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că postul de televiziune a fost în mod temeinic sancţionat pentru difuzarea unei emisiuni cu un pronunţat caracter publicitar, fără ca aceasta să fie prezentată ca teleshopping sau în cadrul unui calup publicitar.
Relevante în acest sens sunt prezentarea detaliată a complexului de locuinţe „S.P.” cu datele referitoare la tipurile de case, finisaje folosite etc. şi a „Complexului M.”, cu date referitoare la detaliile interioare şi exterioare ale locuinţelor, aspecte ce nu pot fi apreciate ca o prezentare a unui stil arhitectural sau un mod de amenajare a unor imobile.
Atribuirea, acestei emisiuni, a unui caracter de teleshopping nu poate fi acceptată în condiţiile în care în astfel de emisiuni pot fi difuzate numai în condiţiile imperative instituite de art. 159 din decizia nr. 187/2006 ceea ce în speţă nu s-a respectat.
Aşa fiind Curtea constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2499 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2259/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2269/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
