ICCJ. Decizia nr. 2325/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2325/2008
Dosar nr. 1307/64/2007
Şedinţa publică de la 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1F/CA din 14 ianuarie 2008 a respins acţiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu C.J.P. Braşov, având ca obiect anularea hotărârii din 4 septembrie 2007, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, respectiv adresa din 5 decembrie 2007 emisă de U.M. nr. DD Piteşti, adresa din 8 noiembrie 2007, emisă de Centrul Militar Zonal Braşov şi adresa din 2 noiembrie 2007, emisă de Arhivele Naţionale - Direcţia Arhivei Naţionale Istorice Centrale, rezultă că reclamantul M.V. nu a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în speţă nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul susţinând că în perioada stagiului militar a fost folosit la muncă în cadrul Depoului CFR Braşov, unde a activat în calitate de reangajat, iar retribuţia ce i se cuvenea, aproximativ 1.000 RON lunar, a fost încasată de către Forţele Armate, împrejurare ce-l îndreptăţeşte să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002.
În acelaşi sens recurentul a mai susţinut că după anul 1966 livretul militar i-a fost modificat, ca urmare a transformării specificului U.M. nr. EE din unitate de căi ferate în unitate de infanterie, menţiunea privind activitatea sa de mecanic de locomotivă fiind înlocuită cu calitatea de infanterist.
Recurentul a criticat sentinţa instanţei de fond şi în sensul că aceasta nu a luat în considerare înscrisurile aflate la dosar din care rezultă activitatea desfăşurată de el în cadrul Depoului CFR Braşov şi a invocat, ca argument în sprijinul susţinerilor sale, sentinţa civilă nr. 144/F, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 636/F/CA/2003, prin care s-a recunoscut lui F.E.J., persoană aflată în aceeaşi situaţie, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada 1950-1961, a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Conform art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege se poate face cu livretul militar sau fişa de evidenţă militară eliberată de centrele militare teritoriale sau de către U.M. nr. DD Piteşti.
Rezultă aşadar că, determinant pentru încadrarea unei persoane în categoria beneficiarilor Legii nr. 309/2002 nu este activitatea pe care a desfăşurat-o în perioada stagiului militar - în speţă, muncă în cadrul Depoului CFR Braşov - ci apartenenţei structurii în care a activat la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, în sistemul căreia s-au constituit, în perioada istorică respectivă, detaşamente de muncă forţată.
Cum potrivit livretului militar, aflat la dosarul de fond, recurentul a efectuat stagiul militar în U.M. nr. EE, unitate care potrivit adresei emise de Centrul Militar Zonal Braşov - figurează în „Tabelul cu evidenţa indicativelor numerice ale garnizoanelor de reşedinţă ale unităţilor militare cu profil economic” sub denumirea Batalionul X căi ferate subordonat Ministerului Apărării şi nu ca detaşament de muncă din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, rezultă că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului.
Faţă de aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ. în cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 1F/CA din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2326/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
