ICCJ. Decizia nr. 2344/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2344/2008
Dosar nr. 970/46/2007
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curtea de Apel Piteşti, reclamanţii F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G. au solicitat în contradictoriu cu I.G.P.R., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea pârâţilor la plata primei de vacanţă pe perioada 2004 - 2006, actualizată cu coeficientul de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi acordate în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
În motivarea cererii s-a arătat faptul că reclamanţii au fost salariaţi ai I.G.P.R. din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi au dreptul la plata primei de vacanţă prevăzută de dispoziţiile legale şi la sporul de fidelitate prevăzut pentru exercitarea acestor funcţii.
Prin sentinţa nr. 13/F-C din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti a fost admisă în parte acţiunea reclamanţilor în sensul că a fost admisă acţiunea pentru capătul de cerere privind prima de concediu şi respinsă cererea privind plata sporului de fidelitate.
De asemenea, instanţa de fond a obligat pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor necesare plăţii acestui drept.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au calitatea de funcţionari publici cu statut special, iar potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, au dreptul la plata acestei prime de vacanţă, chiar dacă prin legile bugetului, ulterioare adoptării acestei dispoziţii, acordarea acestui drept a fost suspendată, întrucât suspendarea plăţii acestor prime nu echivalează cu stingerea dreptului.
Cu privire la sporul de fidelitate, instanţa de fond a reţinut că instituţia angajatoare are dreptul de a aprecia proporţia alocării acestui spor, iar reclamanţii nu au făcut nici un fel de dovadă cu privire la sporul solicitat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâţii I.G.P.R. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Reclamanţii au solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului I.G.P.R. la plata sporului de fidelitate pe anul 2005, cu cheltuieli de judecată.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată de către recurenţi că în mod greşit instanţa de fond a respins acest capăt de cerere, întrucât, în calitate de funcţionari publici, aveau dreptul de a primi sporul de fidelitate, reglementat de art. 6 din O.G. nr. 38/2003, în raport cu vechimea în muncă. Acest drept a fost suspendat la plată, prin O.U.G. nr. 118/2004, aprobată prin Legea nr. 28/2005, iar începând cu anul 2006 s-a reluat plata sa.
În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenţii susţin că instanţa s-a pronunţat pe ceea ce nu s-a cerut, deoarece a respins şi capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care au renunţat la acestea cu ocazia concluziilor orale puse pe fondul cauzei.
Recurentul I.G.P.R. a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor pentru perioadele în care nu au fost angajaţii acestei instituţii.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine că prima instanţă, în lipsa unui probatoriu care să dovedească că reclamanţii au fost angajaţii săi pe întreaga perioadă pentru care au solicitat acordarea drepturilor salariale, a procedat la admiterea acţiunii şi la obligarea acestuia la plata primei de vacanţă aferentă anilor 2004-2006.
Recurentul a indicat în cuprinsul cererii de recurs instituţiile cu care fiecare reclamant a avut raporturi de serviciu în diferite perioade şi a arătat că doar acestea pot avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Recurentul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Argeş a solicitat pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., modificarea sentinţei.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată de către recurent că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, deşi prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat ca Ministerul Economiei şi Finanţelor să fie obligat să asigure I.G.P.R. fondurile necesare plăţii drepturilor băneşti revendicate, prima instanţă a obligat această parte să întocmească proiectul de buget în vederea asigurării sumelor necesare plăţii.
Intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanţi.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., întrucât nu a avut rol activ şi nu a administrat în cauză un probatoriu corespunzător din care să rezulte că reclamanţii au avut un raport de funcţie cu I.G.P.R. în perioada pentru care au solicitat drepturile băneşti aferente primei de vacanţă şi sporului de fidelitate. Cu alte cuvinte, reclamanţii trebuiau să depună la dosar adeverinţe din care să rezulte unde şi-au desfăşurat activitatea, cu cine au avut raport de serviciu în perioada 2004-2006. De asemenea, prima instanţă trebuia să clarifice dacă reclamanţii au fost, în perioada aflată în discuţie, funcţionari publici sau au avut calitatea de personal contractual.
Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 6 din O.G. nr. 38/2003, rezultă că sporul de fidelitate se acordă poliţiştilor, în funcţie de calitatea acestora în instituţiile stabilite de legiuitor.
În aplicarea prevederilor actului normativ anterior indicat, a fost emis Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 132/2004, în prezent completat şi modificat, prin care au fost aprobate Normele metodologice privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor care, la pct. 5.1 stabilesc procentul din salariul de bază care se acordă poliţiştilor, cu titlu de spor de fidelitate, acesta variind în funcţie de vechime, între 4% şi 20%.
Prin urmare, reclamanţii trebuiau să facă dovada că vechimea lor în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual îi îndreptăţeşte să primească sporul de fidelitate pentru anul 2005.
În plus, prima instanţă nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, excepţie invocată de această parte în întâmpinarea formulată în cauză.
În consecinţă, în raport de cele anterior reţinute, apreciind că instanţa a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de trimitere va analiza şi celelalte susţineri ale părţilor cuprinse în motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de F.V.C.L., R.A.R., S.G., I.V., N.G., I.G.P.R., Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei nr. 13/F-C din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2340/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2357/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
