ICCJ. Decizia nr. 2357/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2357/2008
Dosar nr. 1624/1/2008
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul N.C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R. anularea dispoziţiei din 5 septembrie 2003 prin care s-a dispus destituirea sa din funcţia publică deţinută.
Această instanţă, prin sentinţa nr. 475 din 9 februarie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, care, la rândul său, prin sentinţa nr. 814 din 5 aprilie 2006, a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că în cauză au fost respectate prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţiştilor, întrucât, prin încheierea din 8 august 2003, Consiliul de Disciplină a constatat temeinicia şi legalitatea cercetării prealabile şi a propus aplicarea sancţiunii disciplinare „destituirea din funcţia publică avută”. În plus, instanţa a arătat că, din analizarea probatoriului administrat în cauză, a rezultat că reclamantul a avut o comportare necorespunzătoare în societate, ce a adus atingere onoarei şi probităţii profesionale a poliţistului şi chiar prestigiului instituţiei. De asemenea, instanţa a menţionat şi faptul că cercetarea sub aspect penal a faptelor săvârşite nu are o înrâurire hotărâtoare asupra răspunderii disciplinare stabilite, întrucât răspunderea penală nu înlătură răspunderea disciplinară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1732 din 22 martie 2007, a respins recursul declarat de N.C.F. împotriva sentinţei anterior individualizate.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că la stabilirea sancţiunii aplicate recurentului s-a ţinut seama de împrejurările în care au fost săvârşite abaterile disciplinare, de gravitatea şi consecinţele acestora, de gradul de vinovăţie al poliţistului. Pe de altă parte, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, împrejurarea că împotriva recurentului s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. nu conduce la concluzia că această urmărire penală ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează a se da în cauza ce are ca obiect anularea dispoziţiei de destituire din funcţia publică pentru mai multe abateri disciplinare. Mai mult, înlăturarea răspunderii penale pentru fapta săvârşită, care poate îmbrăca forma unei răspunderi disciplinare, nu înlătură automat răspunderea disciplinară.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petentul N.C.F. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că prin ordonanţa pronunţată în dosarul penal nr. 8318/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a dispus, în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea sa de sub urmărire penală, întrucât faptei pentru care a fost cercetat penal îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia.
În dovedirea cererii, revizuentul a depus la dosar ordonanţa în discuţie.
Au fost ataşate dosarele în care au fost pronunţate hotărârile contestate.
Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi admisă, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, reglementată de C. proc. civ., în art. 322, stabilindu-se în mod expres şi limitativ cele nouă motive de revizuire.
Conform art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţa dedusă judecăţii, prin actul nou invocat de revizuent - ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti pronunţată în dosarul penal nr. 8318/P/2006 - s-a dispus, în raport de prevederile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea acestuia de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 coroborat cu art. 194 alin. (1) C. pen., întrucât faptei pentru care a fost cercetat penal îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia.
Înalta Curte reţine însă că scoaterea de sub urmărire penală a revizuentului pentru fapta descrisă în ordonanţa procurorului nu înlătură şi răspunderea disciplinară a acestuia, care a fost antrenată în urma săvârşirii mai multor abateri disciplinare.
Aşadar, actul nou invocat în cauză de către revizuent nu este de natură să determine schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de contencios administrativ în ceea ce priveşte sancţiunea disciplinară aplicată acestuia.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de N.C.F. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 6377/2/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de N.C. împotriva deciziei nr. 1732 din 22 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2344/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2359/2008. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
