ICCJ. Decizia nr. 2399/2008. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2399/2008
Dosar nr. 6855/2/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 octombrie 2007, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată Administraţia Prezidenţială şi pe Preşedintele României, solicitând obligarea pârâtei de a-i transmite răspunsul la scrisoarea din 21 august 2007, de a comunica persoana responsabilă pentru refuzul de soluţionare a petiţiei, urmând ca instanţa să stabilească în sarcina acestei persoane plata unei penalităţi de 10.000 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3052 din 28 noiembrie 2007 prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că soluţia adoptată de Administraţia Prezidenţială, de clasare a petiţiei, este conformă prevederilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, astfel încât, prin necomunicarea unui răspuns la cerere, nu s-a produs o vătămare a drepturilor ori intereselor legitime ale reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul S.Ş., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, reclamantul a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 8 din O.G. nr. 27/2002, potrivit cărora aparatul Administraţiei Prezidenţiale avea obligaţia de a comunica în scris răspunsul, în termen de 30 de zile indiferent dacă soluţia era favorabilă sau nefavorabilă, chiar dacă solicitarea avea acelaşi conţinut cu o petiţie anterioară.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susţinerea reclamantului în sensul că instanţa a ignorat prevederile art. 8 din O.G. nr. 27/2007, potrivit cărora autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului răspunsul, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, este nejustificată.
Acelaşi act normativ care reglementează activitatea de soluţionare a petiţiilor prevede la art. 10 alin. (2) că, în situaţia când după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Aşadar, instanţa de fond, constatând existenţa acestei situaţii, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor susmenţionate, care stabilesc fără echivoc condiţiile şi termenele în care autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţie.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 3052 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2398/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 24/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
---|