ICCJ. Decizia nr. 2400/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2400/2008
Dosar nr. 7057/2/2007
Şedinţa publică de la 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2007, reclamantul R.M. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să-i transmită în scris, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, o ofertă de despăgubire pentru contravaloarea terenului, la care era îndreptăţit, conform Legii nr. 44/1994.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de veteran de război şi că pârâtul a refuzat nejustificat să soluţioneze petiţia sa înregistrată sub nr. X din 16 august 2007, referitoare la recunoaşterea dreptului la despăgubirea prevăzută de art. 13 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 44/1994.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 2927 din 20 noiembrie 2007, reţinând că atribuţia de a stabili despăgubirile revine prefectului judeţului şi că reclamantul s-a adresat greşit Ministerului pârât înainte de a obţine un ordin emis în baza art. 6 din H.G. nr. 1217/2003 pentru suma cuvenită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că soluţia de respingere a acţiunii încalcă dreptul său de proprietate constituit prin sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi care nu a fost executată din cauza lipsei de teren disponibil, astfel cum i s-a comunicat prin adresa din 26 martie 1999 a Primăriei Municipiului Bucureşti.
De asemenea, recurentul a susţinut că fost încălcat dreptul la apărare, pentru că nu i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de intimat şi că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002, conform cărora, petiţia sa trebuia trimisă autorităţii competente în termen de 5 zile, dacă se constata că a fost greşit îndreptată şi aceasta cu atât mai mult cu cât, prefectul este subordonat direct al Ministrului Internelor şi Reformei Administrative.
Analizând acele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 44/1994 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, veteranii de război beneficiază de împroprietărirea cu 500 m.p. pentru loc de casă sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu 1 ha teren arabil extravilan, iar în cazul în care, din cauza deficitului de teren nu au putut fi împroprietăriţi, vor fi despăgubiţi cu o sumă ce reprezintă contravaloarea terenului la care erau îndreptăţiţi conform legii, luându-se în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor valoarea terenului la data atribuirii, urmând ca plata să fie suportată din bugetul de stat.
Pentru aplicarea acestor prevederi legale, în art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1217/2003 s-a prevăzut că prefectul judeţului, respectiv al Municipiului Bucureşti, dispune prin ordin emis în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, alocarea despăgubirilor în limita sumelor transferate de la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la data deschiderii creditelor bugetare, sumele necesare fiind acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, plata efectuându-se prin prefecturile judeţene şi respectiv, Prefectura Municipiului Bucureşti.
Faţă de această reglementare, instanţa de fond a constatat corect că Ministerul intimat nu are competenţa legală să transmită recurentului o ofertă de despăgubire, ci doar să aloce sumele de bani necesare la solicitarea prefectului, care dispune alocarea despăgubirilor prin ordin emis conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond nu încalcă dreptul recunoscut recurentului în art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată, constatând numai că, anterior emiterii de către prefect a ordinului pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acestuia în calitate de veteran de război, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al intimatului de a-i soluţiona favorabil cererea de transmitere a ofertei de despăgubire.
Celelalte critici formulate de recurent sunt de asemenea nefondate, întrucât necomunicarea unei copii a întâmpinării nu a fost de natură să-i vatăme dreptul la apărare, iar prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 nu erau aplicabile în cauză faţă de obiectul cererii de chemare în judecată.
Recurentul a susţinut fără temei că instanţa de fond nu a avut în vedere că Prefectul este subordonat direct al Ministrului, dat fiind că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 340/2004, Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi nu al Ministrului Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2401/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
