ICCJ. Decizia nr. 243/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 243/2008
Dosar nr. 1209/42/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 decembrie 2006 şi completată ulterior, reclamantul M.V.G. a chemat în judecată I.G.P.R. şi I.P.J.P., solicitând anularea dispoziţiei din 15 noiembrie 2006 de sancţionare disciplinară, cu destituirea din poliţie şi a dispoziţiei din 29 noiembrie 2006 prin care s-a dispus respingerea contestaţiei, precum şi reintegrarea în funcţia publică deţinută, de agent şef de poliţie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în urma cercetării disciplinare s-a reţinut în mod abuziv că în ziua de 6 noiembrie 2006 ar fi condus autoturismul proprietate personală sub influenţa alcoolului şi l-ar fi ameninţat cu arma din dotare pe G.I.D.
În realitate, a precizat reclamantul, el a fost cel agresat, iar Consiliul de disciplină a efectuat o cercetare incompletă şi subiectivă.
În subsidiar, reclamantul a solicitat înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate cu o alta mai uşoară, în raport cu gravitatea faptei.
Prin sentinţa nr. 123 din 6 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că situaţia de fapt a incidentului din 6 noiembrie 2006 în care a fost implicat reclamantul, a fost corect stabilită, din cercetarea efectuată cu respectarea prevederilor legale rezultând că M.V.G. a condus autoturismul având o îmbibaţie alcoolică de 0,71%o, iar în altercaţia avută cu 3 persoane, a proferat ameninţări cu armamentul din dotare.
Instanţa a mai reţinut că, faţă de gravitatea abaterii disciplinare, sancţiunea a fost corect individualizată, avându-se în vedere şi existenţa altor sancţiuni disciplinare, aplicate în anii 1999, 2000 şi 2006.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.V.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a invocat neadministrarea în cadrul probei cu înscrisuri a Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. şi nepronunţarea asupra cererii de anulare a dispoziţiei emisă de I.G.P.R.
De asemenea, reclamantul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, Instanţa apreciind eronat probele şi neavând în vedere conduita ireproşabilă din perioada de 27 ani lucrată în poliţie anterior incidentului, când a fost apreciat cu calificativele de „bine" şi „foarte bine".
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Împrejurarea că Instanţa de Fond nu a dispus ataşarea Ordinului M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A., cerere care de altfel, nu s-a formulat de nici una din părţi, act invocat în dispoziţiile atacate ca unul din temeiurile legale avute în vedere la sancţionarea reclamantului, nu poate constitui un motiv de critică a sentinţei, nefiind întemeiat.
Curtea nu poate primi nici critica vizând nesoluţionarea cererii de anulare a dispoziţiei nr. 3394/2006 a I.G.P.R.
Astfel, Instanţa de Fond a analizat existenţa abaterii disciplinare şi criteriile avute în vedere la individualizarea sancţiunii, apreciind că vinovăţia reclamantului a fost corect reţinută de consiliul de disciplină şi că măsura dispusă prin dispoziţia din 15 noiembrie 2006, menţinută prin dispoziţia din 29 noiembrie 2006 a fost judicios individualizată.
În aceste împrejurări nu se poate susţine că Instanţa, dispunând respingerea acţiunii, nu s-a pronunţat implicit şi asupra dispoziţiei emise de I.G.P.R., astfel încât şi această critică apare ca neîntemeiată.
Cât priveşte aspectul de fond al cauzei, din probele administrate a rezultat că reclamantul a condus autoturismul sub influenţa alcoolului şi în această stare s-a implicat într-o altercaţie cu alţi participanţi la trafic, faptă care a fost în mod corect apreciată ca întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, republicată, respectiv comportarea necorespunzătoare în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei.
Cât priveşte aplicarea sancţiunii, s-a ţinut cont atât de împrejurările în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, cât şi de activitatea desfăşurată anterior de reclamant care a mai fost sancţionat disciplinar, ultima dată la 28 iunie 2006 când i s-a aplicat mustrare scrisă.
Astfel fiind, s-a apreciat în mod întemeiat că sancţiunea destituirii din poliţie a fost corect individualizată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V.G. împotriva sentinţei civile nr. 123 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 244/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
