ICCJ. Decizia nr. 2450/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2450/2008
Dosar nr. 1624/57/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3/F/CA din 21 ianuarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, având ca obiect anularea deciziei nr. 142 din 31 mai 2007 emisă de pârâtă, admiterea contestaţiei formulate de reclamantă şi anularea actelor de constatare vamală nr. a din 26 februarie 2007 şi nr. b din 26 februarie 2001 emise de Biroul Vamal B. A constatat de asemenea, că obligaţiile de plată din actele atacate au fost stabilite irevocabil prin decizia penală nr. 304/R/2003 a Curţii de Apel Oradea, în cuantum de 74.387 RON şi majorările de întârziere aferente până la efectuarea plăţii, în sarcina inculpaţilor I.S. şi D.M., obligând pârâtul la 2.000 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut în acest sens că, prin actele constatatoare sus menţionate, organele vamale au stabilit în sarcina reclamantei obligaţiile de plată constând în 71.044 RON drepturi vamale şi 97.128 RON contravaloarea marfă, în total 168.172 RON, ca urmare a sustragerii unor mărfuri de la vămuire, iar prin decizia nr. 1259/2001 Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a suspendat soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă, până la pronunţarea unei soluţii definitive în procesul penal în care D.R.V. Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 169.481 RON.
Instanţa a mai reţinut că, în condiţiile în care latura civilă a dosarului penal s-a soluţionat prin obligarea inculpaţilor la plata sumei de 74.387 RON, iar diferenţa de 93.785 RON reprezintă valoarea mărfii deja confiscate, rămâne în sarcina reclamantei o obligaţie de plată în cuantum de 74.387 RON, reprezentând valoarea taxelor vamale neachitate.
Reţinând că, potrivit art. 214 alin. (4) din O.G. nr. 92/2005, hotărârea definitivă a instanţei penale, prin care se soluţionează acţiunea civilă, este opozabilă organelor fiscale competente să soluţioneze contestaţiile privind sume pentru care statul s-a constituit parte civilă, instanţa de fond a apreciat că demersul reclamantei de a solicita anularea actelor constatatoare este legal şi pe cale de consecinţă, este greşită soluţia pârâtei de respingere a contestaţiei formulate de reclamantă, ca rămasă fără obiect.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a dispus admiterea acţiunii în temeiul art. 2 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea contestaţiei şi anularea actelor administrativ fiscale contestate, constatând totodată că obligaţiile de plată din actele vamale au fost stabilite, irevocabil, de instanţa penală, în sarcina inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. a judeţului Sibiu care, fără să-şi încadreze criticile în cazurile prevăzute la art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, dispoziţiile art. 214 alin. (4) C. proc. fisc. fiind aplicate greşit, iar anularea actelor administrativ-fiscale a fost dispusă cu ignorarea art. 141 alin. (3) C. proc. fisc. potrivit cărora modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Totodată, în conţinutul cererii de recurs se menţionează că datoria vamală de 74.387 RON a fost încasată de la inculpaţii D.M. şi I.S.A.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum rezultă din prezentarea rezumativă făcută mai sus, în cauză este necontestat că datoria vamală stabilită prin actele de constatare nr. a şi nr. b din 26 februarie 2001 este de 74.387 RON, iar diferenţa de 97.128 RON reprezintă contravaloarea mărfurilor sustrase de la vămuire care au fost confiscate.
De asemenea, este necontestat că prin decizia nr. 304/R/2003 pronunţată de Curtea de Apel Oradea inculpaţii I.S. şi D.M., administratori ai societăţii comerciale intimate, au fost condamnaţi pentru săvârşirea mai multor infracţiuni şi obligaţi în mod solidar la plata sumei de 74.387 RON, sumă care, potrivit propriilor susţineri ale recurentei, a şi fost executată.
Instanţa de fond a anulat actele de constatare vamală cu motivarea că, faţă de soluţia instanţei penale, menţinerea lor nu se mai justifică, concluzie care este lipsită de temei în raport cu principiul că legalitatea şi respectiv, nelegalitatea actelor administrative trebuie verificată la data emiterii acestora.
Or, este de necontestat că toate constatările făcute de organele de control şi consemnate în actele de constatare nr. a şi nr. b din 26 februarie 2001 au fost reale şi au constituit probe şi pentru stabilirea răspunderii penale, cât şi pentru soluţionarea laturii civile a procesului penal.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 214 alin. (4) C. proc. fisc., hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Astfel fiind, organul fiscal competent cu soluţionarea contestaţiei împotriva celor două acte de constatare vamală trebuia să constate că, din valoarea sumelor de recuperat, suma de 74.387 RON fusese deja executată în baza unui alt titlu executoriu - decizia nr. 304/R/2003, iar suma de 97.128 RON reprezintă contravaloarea mărfurilor sustrase de la vămuire care au fost deja confiscate.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond avea temei să anuleze doar parţial actele de constatare şi anume numai în ceea ce priveşte stabilirea că sumele de mai sus constituie obligaţii bugetare de executat, restul constatărilor fiind legale şi temeinice.
În concluzie, având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi rejudecând cauza, acţiunea va fi admisă în parte, în sensul că decizia nr. 142/2007 va fi anulată, iar contestaţia fiscală va fi admisă în parte, cu consecinţa anulării parţiale a actelor de constatare vamală, în sensul arătat mai sus, constatându-se că suma de 74.387 RON datorii vamale a fost executată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Sibiu, în numele şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 3/F/CA din 21 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Admite în parte acţiunea, în sensul că anulează decizia nr. 142/2007 şi admite în parte contestaţia şi anulează parţial actele de constatare nr. a din 26 februarie 2001 şi nr. b din 26 februarie 2001 în ceea ce priveşte suma de 97.128 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor confiscate.
Constată că suma de plată de 74.387 RON, datorii vamale a fost executată de organele fiscale în baza deciziei nr. 304/R/2003 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2449/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
