ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2451/2008
Dosar nr. 7190/2/2006
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 10 octombrie 2007, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3776 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
S-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este greşită în considerarea următoarelor:
În urma cercetării administrative materializate în procesul-verbal din 19 august 2005, o comisie din cadrul I.G.P.R., ce a verificat cauzele şi împrejurările care au determinat neemiterea deciziei/deciziilor de imputare a unui prejudiciu în patrimoniul I.P.J. Bihor, în valoare de 223.327.217 ROL, a constatat că nu a fost respectat termenul înăuntrul căruia trebuiau emise deciziile de imputare. Aceasta a dus la pierderea dreptului de stabilire a răspunderii materiale în sarcina persoanelor vinovate de producerea pagubei, aşa cum prevede pct. 176 alin. (1) din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999 cu modificările şi completările ulterioare.
Cercetarea administrativă a mai constatat că potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 121/1998 şi pct. 176 alin. (1) din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999, cu modificările ulterioare, vinovat de neemiterea deciziilor de imputare în termenul legal este domnul T.G. care nu a îndeplinit formalitatea prezentării proiectului deciziilor de imputare conducerii I.G.P.R., în vederea semnării şi pentru îndeplinirea altor activităţi procesuale.
De precizat că prin recursul declarat reclamantul a precizat că şi dacă dispoziţiile O.G. nr. 121/1998 şi Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 830/1999, privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, nu au reglementat procedura prezentării pentru semnare a deciziei de imputare, iar prin procesul-verbal din 25 noiembrie 2004, nu s-a nominalizat expres persoana care prezintă decizia spre semnare, domnului T.G. îi revenea această responsabilitate.
Aşa fiind a fost emisă de către I.G.P.R., decizia de imputare nr. 26475 din 25 august 2005, prin care a fost imputată suma de 22.332,72 RON reclamantului T.G. Acesta a contestat decizia, contestaţia fiindu-i respinsă prin hotărârea din 21 octombrie 2005, de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul I.G.P.R.
Şi împotriva acestei hotărâri T.G. a formulat plângere, Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative prin hotărârea din 28 decembrie 2005, admiţând plângerea comisarului şef T.G. şi a anulat decizia de imputare nr. 26475 din 25 august 2005. Totodată, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative în cauză de către o comisie constituită la nivelul Corpului de control al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
În urma cercetării, potrivit procesului-verbal din 3 februarie 2006, s-a constatat că responsabil pentru depăşirea termenelor legale de emitere a deciziei de imputare pentru sumele cheltuite nejustificat cu ocazia festivităţilor ocazionate de „Ziua Poliţiei” în anii 2002 - 2004 la I.P.J. Bihor, se face vinovat intimatul-reclamant T.G., care a primit proiectul deciziei de imputare în termenul legal, prevăzut de art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998 şi nu l-a prezentat pentru semnare inspectorului general al I.G.P.R.
În acest sens a fost emisă decizia de imputare nr. 101525 din 3 februarie 2006 prin care s-a imputat intimatului-reclamant suma de 223.327,217 ROL.
Recurentul susţine că în mod eronat instanţa de fond a considerat că Serviciul financiar din cadrul I.G.P.R., care a întocmit proiectul deciziei de imputare, avea obligaţia de a prezenta documentul spre aprobare inspectorului general al I.G.P.R.
T.G. a fost preşedintele comisiei de cercetare administrativă, iar corpul de control al I.G.P.R. a cerut serviciului financiar să efectueze calculele şi să întocmească proiectul deciziei de imputare. Recurentul consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că „nu se poate constata culpa exclusivă a reclamantului şi prin prisma faptului că operaţiunea de clasare a efectuat-o din ordinul superiorului”.
S-a mai menţionat în recursul declarat că intimatul-reclamant a interpretat eronat dispoziţia şefului său direct, de a conexa documentele la lucrarea de bază cuprinzând cercetarea administrativă.
Din actele cauzei, Curtea reţine că prin sentinţa nr. 3776 din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de T.G. împotriva pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor – I.G.P.R.
S-a anulat decizia de imputare nr. 101525 din 3 februarie 2006 emisă de pârât şi s-a exonerat reclamantul de plata sumei de 22.337,79 RON. Totodată, s-a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. S-a reţinut că decizia de imputare emisă în privinţa lui T.G. este nelegală.
Pe de o parte, s-a reţinut că întreaga sumă considerată pagubă a fost imputată intimatului- reclamant deşi Serviciul financiar întocmise proiectul deciziei de imputare, iar dispoziţiile legale nu prevăd că T.G. care fusese preşedintele comisiei de cercetare administrativă pentru modul de gestionare a sumelor alocate pentru organizarea festivităţilor prilejuite de ziua Poliţiei Române în perioada 2002 - 2004 la popota şi ştrandul „D.” din I.P.J. Bihor, este cel obligat să prezinte pentru semnare proiectul deciziei de imputare.
De altfel, procesul-verbal încheiat la finalizarea cercetării, a prevăzut încheierea mandatului lui T.G. odată cu documentul depus şi înregistrat după care urma stabilirea sumelor datorate, operaţiune ce urma a fi efectuată de Serviciul financiar-contabil, deci fără vreo legătură cu T.G.
De altfel, procesul-verbal de cercetare administrativă a şi fost aprobat de către I.G.P.R.
Instanţa de fond a constatat că nu rezultă cu certitudine persoana sau persoanele ce se fac vinovate de neemiterea deciziei de imputare în termenul prevăzut de art. 25 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, „stabilindu-se în mod arbitrar întreaga vină în sarcina petentului prin prisma neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu fără a se lua în calcul că mandatul intimatului-reclamant încetase.
A mai reţinut instanţa că recurentul-pârât nu a putut preciza de ce nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 care stipulează că „atunci când din motive temeinice, nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute de art. 23 alin. (1) şi (2) şi de art. 25 alin. (4) precum şi în cazul în care decizia de imputare s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba, ori pentru o pagubă mai mică decât cea reală, comandantul sau şeful unităţii competent, poate cere comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor repunerea în termen.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Prin dispoziţia din 19 noiembrie 2004 a inspectorului general al Poliţiei Române, a fost numită comisia de cercetare administrativă, în baza O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea militarilor, aprobată prin Legea nr. 95/1999, a Instrucţiunilor Ministrului Internelor nr. 830/1999 şi a pct. 4 din hotărârea nr. AA din 28 octombrie 2004 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor. Scopul comisiei a fost cercetarea privind modul de gestionare a sumelor alocate pentru organizarea festivităţilor prilejuite de Ziua Poliţiei Române în perioada 2002 - 2004 la popota şi ştrandul „D.” din cadrul I.P.J. Bihor, intimatul-reclamant fiind numit preşedinte al acestei comisii din partea Corpului de control al I.G.P.R.
Cercetarea administrativă s-a finalizat prin încheierea procesului-verbal de cercetare administrativă, înregistrat la I.P.J. Bihor sub nr. KK din 26 noiembrie 2004 şi la Corpul de control al I.G.P. sub nr. RR din 29 noiembrie 2004, în care s-a constatat că la producerea pagubei în valoare de 115.099.319 ROL calculată conform art. 43 din Ordinul Ministrului Internelor nr. MM/1992 se fac vinovate 5 persoane, nominalizate, cărora urma să le fie angajată răspunderea materială solidară.
Procesul-verbal de cercetare administrativă a fost aprobat de către inspectorul general al Poliţiei Române. În finalul procesului-verbal Comisia de cercetare administrativă a propus ca după aprobare, documentul să fie înaintat la I.G.P.R.- financiar-contabilitate în vederea efectuării calculelor necesare şi întocmirii proiectului pentru fiecare decizie de imputare în parte.
De precizat că în finalul procesului-verbal s-a făcut menţiunea că „odată cu aprobarea documentului de către inspectorul general al Poliţiei Române mandatul comisiei (al cărei preşedinte era intimatul-reclamant) încetează.
Din acest moment orice imputare adusă intimatului-reclamant este fără nici un temei legal.
De altfel, în chiar motivele de recurs se prevede faptul că reglementările în vigoare în acel moment nu prevedeau procedura pentru semnarea deciziilor de imputare a persoanelor care sunt responsabile de acest lucru.
De observat că motivele de recurs formulate în cauză nu se constituie în critici în cadrul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. ci se limitează în expunerea situaţiei de fapt, şi se încheie cu concluzia neîntemeiată că intimatul-reclamant trebuie să răspundă pentru neemiterea deciziei de imputare pentru cele 5 persoane vinovate de gestionarea sumelor alocate cu ocazia festivităţilor de la Ziua Poliţiei din I.P.J. Bihor.
Nedovedindu-se culpa directă a intimatului în neemiterea deciziei de imputare în termen, atribuţie ce nu-i revenea intimatului-reclamant, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva sentinţei civile nr. 3776 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2450/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2452/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
