ICCJ. Decizia nr. 2452/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2452/2008
Dosar nr. 10078/2/2006
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1533 din 6 iunie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantul V.Ş.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, având ca obiect anularea Ordinului din 8 august 2005 emis de pârâtă şi reintegrarea reclamantului în funcţia de director general al Institutului Geologic al României, conform Ordinului din 16 noiembrie 2004 al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, de la data emiterii ordinului a cărui anulare se solicită, până la data reintegrării efective în funcţie, a obligat de asemenea pârâta la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
În acest sens, instanţa a reţinut că unicul motiv invocat de pârâtă în ordinul a cărui anulare se solicită, a fost avizul negativ din partea Oficiului Naţional al Informaţiilor Secrete - O.R.N.I.S.S., iar în condiţiile în care reclamantul a ocupat funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de administrare al I.G.R., urmare a unui concurs susţinut în condiţiile H.G. nr. 91/2003 şi O.G. nr. 57/2002, precum şi faţă de împrejurarea că atât Legea nr. 182/2002 şi H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cât şi Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului din cercetare, nu prevăd o astfel de condiţie, Ordinul din 8 august 2005 a fost considerat ca lipsit de temei legal.
Instanţa a reţinut de asemenea, că actele normative în baza cărora s-a organizat concursul de ocupare a postului de director general nu condiţionează numirea în această funcţie, de existenţa avizului O.R.N.I.S.S., iar referatul prin care, ulterior numirii, s-a adus la cunoştinţa reclamantului necesitatea de a obţine acest aviz şi a determinat emiterea ordinului de eliberare din funcţie, nu are număr de înregistrare şi este întocmit de un membru al structurii de securitate a instituţiei.
Reţinând şi împrejurarea că reclamantul, prin decizia nr. 37 din 26 iulie 2007, în calitate de conducător al I.G.R., a delegat persoanei care ocupa funcţia de director adjunct şi şef al structurii de securitate a instituţiei, o parte din atribuţiile manageriale care implicau accesul la informaţii de nivel „strict secret”, instanţa a concluzionat că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. nu poate constitui un motiv legal pentru eliberarea reclamantului din funcţia de director general al I.G.R.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9, precum şi ale art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- hotărârea recurată conţine o motivare insuficientă şi nefondată;
- hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal.
Astfel, argumentează autoritatea recurentă, instanţa de fond nu a realizat o corectă interpretare a prevederilor generale ale Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi ale H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România.
De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cerinţa unui aviz favorabil O.R.N.I.S.S. ar fi trebuit inclusă ca o condiţie de participare la concursul pentru ocuparea funcţiei publice de conducere la care a participat reclamantul.
În concluziile scrise depuse, intimatul-reclamant a combătut criticile formulate în cererea de recurs şi a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, actul administrativ atacat fiind nelegal ca urmare a faptului că a fost emis ca urmare emiterii avizului negativ al O.R.N.I.S.S., care nu a constituit o condiţie pentru participarea la concurs şi nici pentru numirea în funcţia publică de conducere din care a fost eliberat.
Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Din expunerea rezumativă prezentată mai sus, rezultă că intimatul-reclamant a fost numit prin Ordinul din 8 iulie 2004 în funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. Bucureşti, începând cu data de 1 iulie 2004, cu o perioadă de probă de 90 de zile, iar prin Ordinul nr. X din 16 noiembrie 2004, emis de Ministrul de resort în urma concursului organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, a fost numit pentru un mandat de 4 ani în funcţia respectivă.
Ulterior, ca urmare a avizului negativ din 6 mai 2005 emis de O.R.N.I.S.S. privind accesul la informaţii de nivelul „Strict Secret”, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. Bucureşti prin Ordinul din 8 august 2005.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea şi anulând ordinul atacat, a reţinut, în esenţă, că avizul negativ comunicat de O.R.N.I.S.S. la data de 6 mai 2005 nu poate constitui un motiv legal pentru eliberarea din funcţia de conducere pe care intimatul-reclamant a ocupat-o în urma unui concurs, deoarece nici Legea nr. 182/2002, nici H.G. nr. 781/2002 şi nici Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare dezvoltare nu prevăd o astfel de condiţie/interdicţie pentru ocuparea funcţiei respective.
Procedând în acest mod, Curtea de Apel a schimbat natura şi înţelesul lămurit al actului juridic dedus judecăţii, făcând confuzie între condiţiile de acces într-o funcţie publică de conducere şi o împrejurare survenită ulterior numirii în funcţia respectivă, de natură să afecteze exercitarea în condiţii optime a acesteia.
Deci, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţie fără a se pune în discuţie legalitatea concursului şi a numirii sale în funcţia respectivă, ci a fost eliberat din funcţie pentru că, urmare a avizului negativ dat de organul competent, i s-a interzis accesul la informaţiile clasificate de nivel „Strict Secret”, împrejurare care îl face necorespunzător exercitării eficiente şi eficace a funcţiei de conducere pe care o deţinea.
Astfel fiind, cum în cauză nu s-a pus problema accesului la funcţia de conducere respectivă, este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea dacă avizul O.R.N.I.S.S. este prevăzut sau nu ca o condiţie de participare la concurs sau de numire în funcţie, cum în mod greşit a considerat instanţa de fond.
Problema de care depinde soluţionarea cauzei este aceea dacă instituţia condusă de intimatul-reclamant gestiona sau nu informaţii clasificate şi dacă, în lipsa accesului la informaţiile clasificate gestionate de instituţie, conducătorul acesteia mai poate exercita prerogativele funcţiei de conducere în condiţii optime de eficienţă şi eficacitate.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare - I.G.R. Bucureşti figurează pe lista unităţilor care gestionează informaţii clasificate de categoria „Strict Secret” - „Secret de Stat”, ceea ce nu a fost contestat de către niciuna dintre părţi.
De asemenea, este necontestat că intimatul-reclamant, având interzis accesul la asemenea informaţii a fost nevoit ca, prin decizia nr. 37 din 26 iulie 2005, să delege altei persoane atribuţiile manageriale care implicau gestionarea şi utilizarea informaţiilor clasificate respective, ceea ce probează inclusiv faptul afectării actului de conducere.
Astfel fiind, constatând că exercitarea deplină şi în condiţii de eficacitate şi eficienţă a actului de conducere presupune accesul nelimitat la toate informaţiile existente în cadrul unităţii, instanţa de recurs reţine că existenţa unei limitări/interdicţii de acces la o categorie importantă de asemenea informaţii reprezintă o împrejurare care afectează exercitarea prerogativelor funcţiei de conducere, făcând ca titularul acesteia să devină necorespunzător pentru deţinerea acelei funcţii.
Oricum, în cauză, nu a fost pusă în discuţie legalitatea sau temeinicia avizului negativ emis de O.R.N.I.S.S., care a constituit temeiul emiterii Ordinului de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar acţiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică împotriva sentinţei civile nr. 1533 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2454/2008. Contencios → |
|---|
