ICCJ. Decizia nr. 2526/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2526/2008
Dosar nr. 1508/59/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 1508/59/2007, reclamantul S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. a chemat în judecată M.I.R.A. şi I.G.P.R., solicitând obligarea acestora la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 şi 2006 în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003 şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 132 din 9 februarie 2004, egale cu indemnizaţia de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, impozitate separat şi actualizate cu indicele de inflaţie până la data efectuării plăţii; plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 actualizat cu coeficientul de inflaţie, până la data efectuării plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că suspendarea prevederilor art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 a încetat drept, la data de 31 decembrie 2006, dată la care obligaţia corelativă a dreptului consfinţit prin lege devine executorie.
Referitor la sporul de fidelitate s-a susţinut că suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 a încetat de drept, la data de 31 decembrie 2005, neexistând nicio altă prevedere legală ulterioară referitoare la o nouă suspendare în acest sens. Prin urmare, odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligaţia corelativă dreptului consfiinţit prin lege devine executorie.
M.I.R.A. a formulat o cerere de chemare în garanţie a M.E.F., cu motivarea că ţinând seama de faptul că potrivit dispoziţiilor HG nr. 208/2005, bugetul de stat este gestionat de M.E.F., în ipoteza admiterii acţiunii această instituţie trebuie să vireze M.I.R.A. sumele necesare efectuării acestor plăţi, dând astfel eficienţă actului de justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii R.I.I.M., C.P.N., B.G.I.D., B.I.C.S., S.N.N.A., B.I.M.I., D.I.D., D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M., I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ş.Ş.N., P.C.C.I., P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D., U.V.T.C.D., V.Ş.D.P. toţi reprezentaţi de S.N.P.P.C. din cadrul M.I.R.A. Bucureşti, biroul teritorial Timiş, în contradictoriu cu M.I.R.A. Bucureşti.
A obligat M.I.R.A. să plătească reclamanţilor R.I.I.M., C.P.N., B.G.I.D., S.N.N.A. (pentru perioada 2004, 2005, 2006), B.I.C.S. (pentru perioada 2005 - 2006), B.I.M.I., D.I.D., D.M.R.O.D., D.G.G.R., F.T.D.M., I.N.A.M., L.S.S., M.I.A.A., P.Ş.Ş.N., P.C.C.I., P.C.S., R.B.M.A.C., R.B.P.I.D., U.V.T.C.D., V.Ş.D.P., (pentru perioada 2006), sumele datorate cu titlul de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004, 2005 si 2006, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii acestor drepturi şi până la plata efectivă a acestora, precum şi a drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005, sume actualizate cu coeficientul de inflaţie, dafalcat pe fiecare lună, de la data naşterii acestor drepturi şi până la plata efectivă a acestora.
A admis excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului I.P.J. Timiş şi a respins acţiunea reclamanţilor privind obligarea pârâtului I.P.J. Timiş la plata sumelor solicitate.
A admis cererea de chemare în garanţie formulată de M.I.R.A. împotriva M.E.F.
A obligat M.E.F. să vireze pârâtului M.I.R.A. sumele datorate de acesta reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor legale, obligaţia corelativă dreptului consfiinţit prin lege devine executorie.
Dreptul la acţiune se naşte din momentul încetării perioadei de suspendare - 31 decembrie 2006 pentru prima de vacanţă, respectiv 31 decembrie 2005 pentru sporul de fidelitate.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată împotriva M.F.P., respectiv cererea de chemare în garanţie, instanţa a constatat că potrivit art. 3 alin. (2) din HG nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Având în vedere obiectul acţiunii, obligarea M.E.F. la alocarea de fonduri din bugetul de stat, se constată că M.E.F. are calitatea de subiect pasiv al unui raport juridic (are calitatea de debitor faţă de reclamant sau faţă de pârâtul M.A.I.) în baza unei dispoziţii legale, motiv pentru care se constată că se justifică îndreptăţirea de a sta în judecată în procesul având ca obiect pretenţii.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs M.E.F., solicitând ca pe cale de excepţie să se constate lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia iar în subsidiar să fie respinsă cererea de chemare în garanţie a instituţiei respective.
S-a motivat, în esenţă, că în speţă M.I.R.A. este ordonator principal de credite, la fel ca şi M.E.F., astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce priveşte pe angajaţii M.I.R.A., nu poate fi obligat la plată un alt ordonator de credite.
Recurentul a criticat şi pe fond sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, apreciind că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor salariale solicitate.
Recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
În conformitatea cu prevederile art. 60 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Având în vedere prevederile acestui text, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de drepturi salariale, este nefondată chemare în garanţie a unei persoane printr-o cerere prin care se solicită altceva decât garantarea sau despăgubirea.
Invocarea de către pârâtul M.I.R.A. ca temei al cererii de chemare în garanţie a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 nu poate fi reţinută, atâta timp cât legiuitorul a reglementat prin OG nr. 22/2002 modalitatea de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, modalitate care reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituţiile publice.
Obligaţiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu, se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestui pârât, fără nicio legătură cu competenţa M.E.F. în materie de buget. Chemarea în garanţie a M.E.F. nesocoteşte şi dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care stabilesc principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
Este lipsit de relevanţă faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale iar calitatea de ordonator principal de credite în raport de reclamanţi o are M.I.R.A.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut în mod întemeiat că suspendarea exerciţiului dreptului de a primi prima de concediu nu echivalează cu stingerea/înlăturarea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp pentru care exerciţiul dreptului la prima de concediu a fost suspendat.
De asemenea, în ceea ce priveşte drepturile băneşti cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru anul 2005, se reţine că doar pentru anul 2005 a fost suspendat exerciţiul acestora, dreptul la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor câştigate prin lege.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de M.E.F. şi se va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a M.E.F.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Timiş, în reprezentarea M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie faţă de M.E.F.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2527/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
