ICCJ. Decizia nr. 2592/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2592/2008
Dosar nr. 2075/42/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Direcţia de Probaţiuni din cadrul Ministerului Justiţiei, anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 3001 din 23 noiembrie 2007 prin care reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu suspendarea dreptului de promovare în grade profesionale pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.
La termenul din 7 martie 2008 a fost analizată cererea de suspendare a actului atacat, iar prin Încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a fost suspendată executarea Ordinului ministrului justiţiei nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei pe fond.
În considerentele Încheierii, după ce au fost prezentate dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a arătat că reclamantul a solicitat anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 3001/C/23 noiembrie 2007, iar concursul pentru promovare în grade profesionale, invocat de reclamant, a avut termen limită de înscriere 8 ianuarie 2008, iar data limită de depunere a lucrărilor de disertaţie 6 februarie 2008. Reclamantul a depus această lucrare de disertaţie la 5 februarie 2008, iar faţă de aceste împrejurări cererea de suspendare a fost considerată întemeiată.
Paguba iminentă s-a apreciat ca fiind îndeplinită pentru că prin aplicarea sancţiunii disciplinare reclamantul este împiedicat să participe la concursul de promovare în grad profesional. Prejudiciul fiind viitor şi previzibil, prin neînscrierea la concurs, reclamantul fiind în mod evident prejudiciat pentru că prin imposibilitatea de a participa la concursul de promovare este lipsit de şansa de a promova şi de a beneficia de drepturile corespunzătoare.
Şi cazul bine justificat s-a considerat că a fost dovedit pentru că împrejurările de fapt şi de drept invocate, ce vizează tardivitatea aplicării sancţiunii disciplinare, vicii ale modului de efectuare a cercetării disciplinare prealabile sunt de natură a contura o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Împotriva acestei Încheieri s-a declarat recurs de către Ministerul Justiţiei şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea acesteia şi respingerea cererii de suspendare.
Este criticată soluţia instanţei de fond deoarece nu au fost indicate de reclamant împrejurări referitoare la starea de fapt sau de drept care ar putea să dovedească existenţa cazului bine justificat pentru că simpla contestare a unui act administrativ unilateral pe motiv de nelegalitate nu poate semnifica un caz bine justificat pentru a solicita suspendarea executării acestuia.
Nici cea de-a doua condiţie, cea a pagubei iminente, nu a fost îndeplinită pentru că chiar legea o defineşte ca fiind un prejudiciu material, viitor şi previzibil, iar în cauză nu s-a dovedit că ar fi vorba de o vătămare iminentă şi ireparabilă produsă reclamantului prin actul administrativ a cărui anulare se cere.
Paguba iminentă ce ar rezulta din diminuarea drepturilor salariale, din retrogradarea din funcţia de conducere ocupată au fost invocate în speţe similare şi practica judiciară a apreciat că, acestea nu fac dovada condiţiilor prevăzute de lege.
S-a mai invocat şi faptul că acţiunea formulată de reclamant este lipsită de interes, care este una din condiţiile necesare exercitării acţiunii civile, deoarece termenul acordat pentru soluţionarea cererii – 18 februarie 2008 era ulterior datei stabilite pentru depunerea cererilor de înscriere pentru promovare în grade profesionale – 8 ianuarie 2008, iar depunerea lucrărilor de disertaţie se putea face până la 6 februarie 2008. Cu toate acestea, reclamantul s-a înscris la concurs, fiind respins la proba de verificare a dosarului de înscriere şi a depus la 5 februarie 2008 lucrarea de disertaţie, deşi nu a fost declarat admis.
S-a depus la dosar, de către recurent, copia sentinţei civile nr. 2288 din 26 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar de către intimatul - reclamant a fost depusă copia sentinţei nr. 115 din 5 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulat Ordinul nr. 3001/C din 23 noiembrie 2007 emis de Ministerul Justiţiei.
După examinarea motivelor de recurs invocate a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii pe fond.
Cele două motive prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru care se poate dispune suspendarea sunt: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În motivele de recurs este invocat faptul că nu ar fi îndeplinite cele două condiţii.
În art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 „pagubă iminentă" este definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză s-a constatat îndeplinirea acestei condiţii pentru că dacă nu s-ar dispune suspendarea, reclamantul ar fi împiedicat să participe la concursul de promovare.
În discuţie nu ar fi numai drepturile salariale ci însăşi posibilitatea de a participa la concursul de promovare în grad profesional.
Cea de-a doua condiţie, cea a „cazului bine justificat" este definită în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Şi această condiţie este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de instanţa care analizează actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. De altfel, la dosar, în faţa instanţei de recurs, a fost depusă hotărârea instanţei de fond prin care actul, a cărei suspendare a fost recurată, a fost anulat, iar hotărârea chiar dacă nu este irevocabilă, poate constitui o împrejurare care să se încadreze în noţiunea de „cazuri bine justificate".
Toate aceste dovedesc că acţiunea reclamantului nu este lipsită de interes, pentru că aşa cum s-a arătat chiar de către recurentă, reclamantul a depus lucrarea de disertaţie înainte de expirarea termenului.
Raportat la aceste împrejurări se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 – art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva Încheierii de şedinţă din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, dosar nr. 2075/42/2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2537/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2595/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
