ICCJ. Decizia nr. 2546/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2546/2008
Dosar nr. 1288/30/2007
Şedinţa publică de la 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 102 din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, excepţia de nelegalitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. AA/2005 - poziţia 3598, invocată de reclamanta M.R., în calitate de moştenitoare a defunctei G.E., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut următoarele:
Prin acţiunea civilă, introdusă la Judecătoria Timişoara, defuncta G.E. a chemat în judecată pe pârâţii R.A. şi Consiliul Local Timişoara, solicitând să se constate dobândirea prin uzucapiune a imobilelor înscrise în CF nr. A, nr. cadastral X, Timişoara compus din grădină în strada P.M., în suprafaţă de 341 m.p., şi imobilul înscris în CF nr. B Timişoara cu nr. Y, compus din casă şi curte în strada P.M. în suprafaţă de 301 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 8967 din 09 octombrie 2007, Judecătoria Timişoara a respins, ca nefondată, acţiunea, reţinând că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, în drept, pe dispoziţiile art. 1947 şi 1890 C. civ. referitoare la uzucapiune iar, în regim de carte funciară, sunt reglementate numai două cazuri de uzucapiune, acestea fiind prevăzute la art. 27 şi 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Deci, reţine instanţa de judecată, acţiunea reclamantei a fost respinsă, în principal, ca neîntemeiată pentru că nu s-a făcut dovada că este justificată în raport cu dispoziţiile art. 27 şi 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 şi numai în subsidiar, instanţa civilă a invocat şi împrejurarea că imobilul înscris în CF nr. B Timişoara cu nr. cadastral Y este expropriat şi face parte din domeniul public, conform H.G. nr. AA/2005 poziţia nr. 3598 din listele de inventar.
Aşa fiind, se arată în considerentele sentinţei recurate, rezultă că în cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită cerinţa prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă trebuie să depindă soluţionarea litigiului pe fond, acţiunea civilă formulată de reclamantă fiind respinsă, în esenţă, pentru neincidenţa prevederilor art. 27 şi 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 iar nu pentru motivul includerii bunului în litigiu, în domeniul public al Municipiului Timişoara, conform H.G. nr. AA/2005, a cărei nelegalitate a fost invocată în cauză.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta M.R., invocând generic prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., cu raportare la art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi invocând, în esenţă, următoarele critici concrete:
- instanţa de fond şi-a justificat respingerea excepţiei de nelegalitate prin soluţia recurată care face obiectul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Timiş, pronunţându-se astfel cu privire la o cerere cu care nu fusese învestită şi pe care nu avea competenţa să o judece;
- imobilul care face obiectul litigiului este reprezentat din casă şi curte, ceea ce face imposibilă apartenenţa la domeniul public;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cererea prin care a fost invocată excepţia de nelegalitate nu ar fi fost motivată, din moment ce a fost indicat în mod clar temeiul juridic al dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile Legii nr. 213/1998.
Guvernul României şi Consiliul Local Timişoara au formulat întâmpinare prin care au combătut criticile recurentei, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Prin H.G. nr. AA/2005 a fost modificată şi completată H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al Municipiilor, Oraşelor şi Comunelor din Judeţul Timiş, în sensul că, între altele, la anexa nr. 2 „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Municipiului Timişoara”, la secţiunea I „Bunuri imobile” au fost introduse mai multe noi poziţii, între care şi poziţia 3598 privind imobilul constând în „casă şi curte”, situat pe strada P.M., dobândit în anul 1977, ca succesiune vacantă, de către Statul Român, imobil înscris în CF B Timişoara, nr. cadastral Y.
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2006 pe rolul Judecătoriei Timişoara, reclamanta G.E. (antecesoarea recurentei-reclamante) a cerut să se constate uzucapiunea asupra acestui imobil şi înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară, în locul Statului Român, invocând ca temei legal prevederile art. 1890 şi 1974 C. civ.
Judecătoria Timişoara, constatând că imobilul vizat de uzucapiune este supus regimului de carte funciară, a reţinut că sunt incidente prevederile Decretului-Lege nr. 115/1998, precum şi că acţiunea nu se încadrează în nici unul dintre cele două cazuri de uzucapiune reglementate la art. 27 şi art. 28 din acest act normativ, respingând acţiunea formulată ca fiind nefondată.
Este adevărat că, în finalul considerentelor hotărârii, judecătoria a menţionat şi că „pe de altă parte”, imobilul în litigiu „este expropriat şi face parte din domeniul public aşa cum rezultă din H.G. nr. AA/2005, respectiv poziţia nr. 3598 din lista de inventar (....)”.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta G.E., iar la termenul din data de 28 mai 2007 a invocat excepţia de nelegalitate a H.G. nr. AA/2005 poziţia 3598, Tribunalul Timiş suspendând judecarea cauzei şi dispunând sesizarea instanţei de contencios administrativ, prin încheierea din 3 decembrie 2007.
Instanţa de contencios administrativ, într-o altă ordine şi cu alte cuvinte, a reţinut că excepţia de nelegalitate este nefondată pentru că este nemotivată în drept în ceea ce priveşte vătămarea unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim.
Într-adevăr, având în vedere obiectul acţiunii introductive - constatarea dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii, rezultă că aceasta nu era titulara unui drept prevăzut de lege la data adoptării actului administrativ vizat de excepţia de nelegalitate sau a unui interes legitim, care să fi fost vătămate prin actul administrativ respectiv.
De altfel, prin cererea care a fost invocată excepţia de nelegalitate nici nu a fost numit dreptul sau interesul legitim vătămat, condiţie esenţială pentru verificarea, la cererea persoanei vătămate, a legalităţii unui act administrativ, fie pe calea acţiunii directe, fie pe calea excepţiei de nelegalitate.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut, în mod corect şi faptul că de excepţia de nelegalitate nu a depins soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, acţiunea fiind respinsă ca nefondată pentru neîndeplinirea condiţiilor art. 27 şi art. 28 din Decretul-Lege nr. 118/1938.
Este adevărat că, în considerentele hotărârii judecătoria s-a referit şi la H.G. nr. AA/2005, dar a făcut acest lucru nu pentru a-şi motiva soluţia, ci pentru a preciza situaţia juridică actuală a imobilului în privinţa căruia antecesoarea recurentei-reclamante ceruse prin acţiunea introductivă să se constate dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii.
Astfel fiind, în raport cu considerentele de mai sus, niciuna dintre criticile formulate în cererea de recurs nu este întemeiată, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva sentinţei nr. 102 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2544/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
