ICCJ. Decizia nr. 2556/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2556/2008
Dosar nr. 7087/2/2007
Şedinţa publică de la 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3294 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, obligându-i pe aceştia din urmă să plătească reclamantului sumele reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în privinţa cererii de chemare în garanţie, că măsura virării de către Ministerul Economiei şi Finanţelor a sumelor solicitate prin acţiune nu ar putea fi dispusă decât în cazul în care sumele ar fi fost prevăzute într-un buget legal aprobat şi s-ar afla la dispoziţia acestui Minister, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu şi sporul de fidelitate, prevăzute de art. 37 pct. 2 şi art. 6 din O.G. nr. 38/2003, a încetat, astfel încât drepturile respective au devenit, în prezent, actuale, cuvenindu-se reclamantului în temeiul dispoziţiilor legale susmenţionate.
A mai reţinut instanţa de fond că Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor are calitate procesuală pasivă, întrucât, aşa cum rezultă din chiar susţinerile pârâtului, acesta a fost înfiinţat prin reorganizarea Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, astfel încât calitatea procesuală pasivă a pârâtului are ca temei calitatea acestuia de succesor a fostei direcţii prin reorganizarea căreia a fost înfiinţat, direcţie care se afla tot în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta susţine:
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare: ";Inspectoratul este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, ce funcţionează începând cu data de 01 septembrie 2004 în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, înfiinţat prin reorganizarea Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, şi care exercită atribuţiile ce îi sunt date în competenţă prin lege, cu privire la organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor”.
Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor, prevede Ia capitolul III, atribuţiile Direcţiei Regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 116 alin (4) Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor se constituie pe actualele posturi ale Serviciului central regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, precum şi din cele aprobate, conform legii, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor”. Conform dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 50/2004, ca urmare a reorganizării fostei Direcţii Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, a rezultat înfiinţarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, a Direcţiei Generale de Paşapoarte şi a Direcţiei regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
Recursul se fondează.
Prin acţiune a fost pretinsă prima de concediu pentru perioada 2004-2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005.
Dar raporturile de serviciu ale reclamantului nu au fost cu Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Populaţiei, ci cu Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, până la 4 iulie 2004, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2004.
Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 84/2001, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 50/2004:
„(1) Inspectoratul este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică ce funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, înfiinţat prin reorganizarea Direcţiei de evidenţă a populaţiei din cadrul Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, şi care exercită atribuţiile ce îi sunt date în competenţă prin lege, cu privire la organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor";.
De la 1 septembrie 2004, reclamantul a avut raporturi de serviciu cu Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.
Aşa fiind, recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât modificând în parte sentinţa, Curtea va respinge acţiunea faţă de recurentă, pe acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor împotriva sentinţei nr. 3294 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea faţă de recurentul-pârât.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2561/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
