ICCJ. Decizia nr. 2562/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2562/2008
Dosar nr. 1828/42/2007
Şedinţa publică de la 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 martie 2008 Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 14 din 17 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, solicitând admiterea recursului şi constatarea ca rămasă fără obiect acţiunea reclamantului, care astfel să fie respinsă.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că întrucât prin aplicarea prevederilor Ordinului nr. 129/2008 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, rezultă că beneficiază de majorarea punctajului prevăzut la art. 78 alin. (8) din lege şi persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 litigiul este fără obiect.
Aşa fiind recurenta a solicitat ca avându-se în vedere fondul pricinii, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost pe deplin stabilite (Ordinul Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nr. 129/2008) să se respingă acţiunea reclamantului ca fiind rămasă fără obiect.
Din actele cauzei, Curtea constată că prin sentinţa nr. 14 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul A.I.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
Pârâtul a fost obligat să emită Normele metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 sunt şi persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000. Pârâtul a mai fost obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.014 RON către reclamant.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, reclamantul A.I.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, pronunţarea unei sentinţe prin care să fie obligat pârâtul să emită Norme metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 sunt şi persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sub sancţiunea plăţii unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere în cuantumul legal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr. 32 din 3 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289 din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărâri prin care s-a anulat pct. 26 de la Capitolul B, Pensii, VI, referitor la calculul pensiilor din Ordinul nr. 340/2001 al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, s-a reţinut că norma contestată este contrară art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000.
Prin hotărârea din 1 august 2007, pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. 208/2007, a stabilit că faptele prezentate au ca efect un tratament diferenţiat concretizat prin excluderea petentului de la aplicarea dispoziţiilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care petentul este asigurat nevăzător, pensionat pentru limită de vârstă, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Mai mult, intimatul-reclamant a invocat şi recomandarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării făcută Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse să depună diligenţele necesare pentru a asigura adoptarea normelor tehnice de aplicare a prevederilor art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 potrivit principiului tratamentului egal între persoane care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de Legea nr. 19/2000, inclusiv art. 47 alin. (1) şi alin. (2).
Pârâtul, respectiv recurentul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a depus la dosarul Curţii de Apel Ploieşti, întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată, depunând şi sentinţa nr. 32 din 3 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sentinţa nr. 1071 din 19 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi hotărârea din 1 august 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, din verificarea actelor, că prin sentinţa nr. 32/2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4289/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au anulat dispoziţiile pct. 26 din Capitolul B al Normelor aprobate prin Ordinul nr. 340/2001, emis de Ministerului Muncii şi Familiei, reţinându-se că această prevedere limitează categoriile de pensionari pentru limită de vârstă care pot avea acces la dispoziţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, precum şi pensionarii arătaţi de art. 41 alin. (1) din lege. Aceasta în condiţiile în care intenţia legiuitorului nu fusese aceasta întrucât nu se prevăzuse nicio restricţie în ceea ce priveşte persoanele care îndeplinesc cumulativ condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă, mai ales, că o normă juridică inferioară aşa cum este un ordin, nu poate anula, modifica ori completa o normă cu forţă juridică superioară.
Instanţa de fond a constatat că „odată rămasă irevocabilă această sentinţă era normal ca Ministerul de resort să emită alte Norme metodologice în sensul celor arătate prin hotărârea judecătorească, dar, cum până în prezent (respectiv până la pronunţarea sentinţei Curţii de Apel Ploieşti) nu s-a întâmplat acest lucru, deşi sentinţa civilă nr. 32/2006 a Curţii de Apel Ploieşti a rămas irevocabilă în luna noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea reclamantului”.
Sentinţa Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică astfel că recursul declarat de Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse fiind total neîntemeiat va fi respins.
Este evidentă atitudinea abuzivă a Ministerului care a temporizat emiterea Normelor metodologice în discuţie respectiv în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000 sunt şi persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Pensionarul A.I.A., nevăzător, a apelat la justiţie pentru apărarea drepturilor sale încă din 2006, iar la data pronunţării Curţii de Apel Ploieşti, prin hotărârea atacată în cauză respectiv 17 ianuarie 2008, Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse nu emisese reglementarea la care a fost obligată.
Constatându-se că în cauză instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ., faptul că în final totuşi Ministerul şi-a îndeplinit obligaţia legală nefiind un motiv de rămânere fără obiect a acţiunii reclamantului la data chemării în judecată şi a pronunţării sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse împotriva sentinţei nr. 14 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2561/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2564/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
