ICCJ. Decizia nr. 2612/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2612/2008
Dosar nr. 476/44/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2863 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a Avizului C.N.V.M. nr. 13/2005, astfel cum a fost modificat prin Avizul nr. 98/2005, excepţie formulată de S.I.F. Moldova SA.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta S.I.F. Moldova SA, în contradictoriu cu C.N.V.M., a invocat nelegalitatea avizului arătat întrucât, prin acest act administrativ, pârâta încalcă şi modifică prevederile Legii nr. 297/2004 şi Legea nr. 31/1990.
Pentru a pronunţa sentinţa arătată instanţa de fond a reţinut că Avizul nr. 13/2005 modificat prin Avizul nr. 98/2005 nu încalcă prevederile Legi nr. 297/2004 ori ale Legii nr. 31/1990 întrucât nu se adaugă la lege ci este un răspuns oficial cu privire la aplicarea legii, în conformitate cu atribuţiile acestei autorităţi stabilite prin dispoziţiile art. 9 alin. (4) din Statutul C.N.V.M.
Instanţa a precizat că actul contestat nu distinge două situaţii în raport cu care se aplică condiţii de cvorum şi vot diferite în cazul majorării capitalului social cu aport în natură, ci este exprimat un punct de vedere oficial cu privire la modalitatea de aplicare a legii la o situaţie concretă.
Anterior pronunţării sentinţei atacate, instanţa de fond prin încheierea de şedinţă de la data de 17 octombrie 2007 a respins excepţia de autoritate de lucru judecat, instanţa reţinând faptul că nu există identitate de cauză şi de părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.I.F. Moldova SA, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a arătat că fondul pricinii, în cadrul soluţionării căreia a fost invocată excepţia de faţă, priveşte anularea unei hotărâri AGEA, motivat de faptul că nu a fost adoptată cu un cvorum de 3A din capitalul social, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 297/2004.
S-a precizat că aceste dispoziţii stabilesc un cvorum special pentru adoptarea hotărârilor de majorare a valorii capitalului social şi că pentru aplicarea acestor prevederi nu este necesară interpretarea ori solicitarea unui aviz suplimentar, aşa cum s-a solicitat în cauza de faţă.
S-a susţinut că avizele contestate încalcă şi modifică prevederile Legii nr. 297/2004 şi ale Legii nr. 31/1990, deoarece prin modalitatea de reglementare aceste avize restricţionează aplicarea actului normativ de rang superior, respectiv dispoziţiile art. 240 din Legea nr. 297/2004 şi ale art. 218 din Legea nr. 31/1990, creându-se în fapt, condiţionări şi excepţii pe care legea nu le-a avut în vedere.
Celelalte critici ale recurentei vizează interpretarea eronată tăcută de C.N.V.M. prin avizele contestate, întrucât prin acestea se disting două situaţii, în raport de care se apreciază că se aplică condiţii de cvorum şi vot diferite în adunarea generală, în funcţie de acordarea sau neacordarea dreptului de preferinţă la majorarea capitalului social cu aport în natură, ceea ce contravine dispoziţiilor imperative ale legii.
De asemenea, s-a criticat şi faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că C.N.V.M. avea competenţa să interpreteze dispoziţiile din Legea nr. 297/2004 şi din Legea nr. 31/1990, întrucât această autoritate nu este abilitată să interpreteze şi să modifice acte normative prin impunerea unui mod de aplicare.
Critica formulată de recurentă a vizat şi necompetenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti, apreciind faptul că această competenţă aparţine Curţii de Apel Galaţi.
Prin întâmpinarea formulată de intimata C.N.V.M. a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocându-se Decizia Înaltei Curţi nr. 665/2008 pronunţată în dosarul nr. 322/44/2007.
Intimata a precizat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1201 din C. civ., întrucât prin Decizia arătată înalta Curte s-a pronunţat irevocabil asupra aceleaşi excepţii de nelegalitate a avizelor menţionate în cererea principală, astfel încât sunt întrunite toate elementele autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte analizând cu prioritate excepţia de autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 C. proc. civ., va admite excepţia invocată şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 raportate la art. 312 C. proc. civ., recursul formulat va fi admis şi va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei, ce vizează excepţia de nelegalitate a Avizului nr. 13/2005 modificat prin Avizul nr. 98/2005 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, fără a se mai analiza motivele de recurs formulate, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că
prin Decizia nr. 665 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curţi, invocată în cauză, a fost respins recursul declarat de S.I.F. Moldova SA în contradictoriu cu C.N.V.M., recurs formulat împotriva sentinţei nr. 2370 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa menţinută de Înalta Curte a fost respinsă acţiunea reclamantei S.I.F. Moldova SA ce a vizat excepţia de nelegalitate a Avizului nr. 13/2005 modificat prin Avizul nr. 98/2005 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Văzând dispoziţiile art. 1201 C. civ., în conformitate cu care este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecăţii sunt întrunite condiţiile prevăzute de textul citat, în sensul că există triplă identitate în pricina dedusă judecăţii, respectiv identitate de obiect, cauză şi părţi.
Din examinarea deciziei nr. 665 din 20 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 322/44/2007 al Înaltei Curţi, invocată în susţinerea excepţiei, rezultă că între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi întemeiată pe aceeaşi cauză a fost reţinută existenţa autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Avizului nr. 13/2005 modificat prin Avizul nr. 98/2005, excepţie de nelegalitate ce formează şi obiectul dosarului de faţă (nr. 476/44/2007 ).
în cauza pendinte, reclamanta S.I.F. Moldova SA, a chemat în judecată aceeaşi autoritate, C.N.V.M. pentru aceeaşi pretenţie, invocându-se excepţia de nelegalitate a avizelor arătate şi având acelaşi temei juridic, situaţie în care sunt îndeplinite condiţiile art. 1201 C. civ. în cauza de faţă.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unei cauze soluţionate irevocabil, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi evitarea pronunţării de hotărâri judecătoreşti contradictorii cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, iar în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acţiunea pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de C.N.V.M.
Admite recursul declarat de S.I.F. Moldova SA Bacău împotriva sentinţei civile nr. 2863 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei S.I.F. Moldova SA Bacău ca o consecinţă a existenţei puterii de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2596/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2629/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
