ICCJ. Decizia nr. 2603/2008. Contencios. Obligaţia de a face. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2603/2008
Dosar nr. 3735/1/2008
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 iunie 2006 (Dosar nr. 4196/100/2006) reclamanta SC P.A. SA Baia Mare a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Baia Mare prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Oraşul Baia Mare prin Consiliul Local al Oraşului Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare, la concesionarea suprafeţelor de teren cuprinse în contractul de închiriere comercială din 15 noiembrie 2002, suprafeţe arătate în detaliu în anexa acţiunii precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Aceeaşi reclamantă, prin acţiunea înregistrată la data de 21 august 2006, a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Baia Mare prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Oraşul Baia Mare, prin Consiliul Local al Municipiului Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare, anularea hotărârii din 10 iulie 2006 a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare şi obligarea pârâţilor la concesionarea suprafeţelor de teren cuprinse în contractul de închiriere comercială din 15 noiembrie 2002 şi la plata cheltuielilor de judecată, acţiune ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6151/100/2006 al Tribunalului Maramureş.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 4404 din 20 noiembrie 2006 a dispus conexarea acestei din urmă cauze la Dosarul nr. 4296/100/2006 (4274/2006) al Tribunalului.
Prin sentinţa nr. 4403 din 20 octombrie 2006, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare şi a respins acţiunile în contenciosul administrativ formulate de reclamantă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 484 din 2 martie 2007, a admis recursul reclamantei, a casat în parte sentinţa nr. 4403 din 20 octombrie 2006, în ceea ce priveşte respingerea acţiunii din Dosarul nr. 4196/100/2006 privind obligarea la concesionare şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu privire la această acţiune, menţinând dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea acţiunii din dosarul conexat nr. 6151/100/2006 al Tribunalului Maramureş, urmare admiterii excepţiei inadmisibilităţii.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 3693 din 27 noiembrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Baia Mare, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Baia Mare şi a respins acţiunea faţă de toţi pârâţii ca neîntemeiată, iar Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 769 din 21 martie 2008 a respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 3693 din 27 noiembrie 2007.
Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2008, SC P.A. SA Baia Mare a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 769 din 21 martie 2008, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul anulării ei şi invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii revizuenta susţine că decizia nr. 769 din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj este potrivnică deciziei nr. 484 din 2 martie 2007 a aceleiaşi instanţe.
Astfel, revizuenta susţine că litigiul ajungând din nou în recurs, după rejudecare, ultima instanţă apreciază că natura şi obiectul litigiului sunt diferite de ceea ce a apreciat instanţa de casare anterioară şi ca urmare, respinge recursul ca fiind inadmisibil.
Ca să ajungă la această concluzie, instanţa porneşte de la premisa că este inadmisibilă o acţiune în obligare în baza Legii nr. 554/2004 a Consiliului Local al Municipiului Baia Mare la încheierea directă a unui contract administrativ şi că singura posibilitate legală a reclamantei era de a cere instanţei să oblige autoritatea publică la emiterea hotărârii de către consiliul local şi ulterior să încheie contractul administrativ în baza acesteia.
Sub aspectul admiterii în principiu a cererii de revizuire, se arătă că aceasta este admisibilă pornind de la faptul că hotărârea atacată încalcă limitele hotărârii de casare anterioare, în sensul că o scoate din vigoare şi instituie un cadru procesual cu totul nou, şi diferit de cel în care judecata s-a desfăşurat după casare.
Se apreciază că în această situaţie, instanţa de recurs nici măcar nu a intrat în cercetarea fondului.
Sub aspectul legalităţii hotărârii atacate, se susţine că s-a învestit instanţa în mod legal şi că o acţiune în obligarea Consiliului Local la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună încheierea contractului administrativ ar fi fost inadmisibilă pentru următoarele motive:
În ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a acţiunii introductive, motivat de petitul privind obligarea directă a unităţii administrativ-teritoriale la încheierea contractului administrativ şi nu la obligarea emiterii unei hotărâri în acest sens, apreciază că din dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia juridică impusă de lege, este aceea pentru care a optat societatea, pentru următoarele considerente:
- potrivit art. 8, alin. (2) instanţa de contencios administrativ are competenţa soluţionării litigiilor care apar în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi a litigiilor legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ şi societatea a solicitat instanţei să dispună obligarea Municipiului Baia Mare la încheierea unui contract de concesiune atipic, prin negociere directă, contract care să respecte prevederile art. 130 şi urm. ale H.G. nr. 577/2002;
- potrivit art. 18 alin. (4) instanţa are posibilitatea de a obliga autoritatea publică la a încheia contractului la care reclamantul este îndrituit. Astfel, a apreciat că faţă de prevederile art. 181 care se referă la obligarea autorităţii publice la emiterea unui act administrativ, prevederile alin. (4) au caracter special şi derogatoriu, ele fiind incidente în speţă;
- potrivit art. 7 alin. (6) al Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „procedura prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele administrative, are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale (...)” şi în acest caz plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă conform situaţiilor prevăzute la lit. a) - e) ale respectivului alin.
Totodată, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, iar conform art. 18 alin. (4) din aceeaşi lege:
„Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale";.
În ceea ce priveşte cadrul procesual, societatea a înţeles să cheme în judecată Municipiul Baia Mare, având în vedere că Municipiul Baia Mare este titularul dreptului de proprietate publică asupra terenurilor obiect al litigiului şi exercită în această situaţie prerogative de drept public, dar în această situaţie, el încheie acte de gestiune a patrimoniului, devenind totodată şi titular al drepturilor şi obligaţiilor care decurg din contractele privind administrarea domeniului public.
Cu privire la natura juridică a acţiunii, societatea apreciază că ea este una duală, de drept administrativ şi comercial simultan, deoarece, pe de o parte, dreptul său la încheierea contractului prin concesiune directă şi respectiv, obligaţia corelativă a Municipiului Baia Mare, izvorăşte dintr-o normă juridică ce are un caracter comercial şi anume H.G. nr. 577/2002.
Pe de altă parte, natura dreptului de proprietate şi respectiv, gestionarea patrimoniului proprietate publică a Municipiului sunt guvernate şi de normele Legilor nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, iar aceste aspecte au fost clarificate de doctrina de specialitate.
Mai arată societatea că este de reţinut că deşi unităţile administrativ-teritoriale exercită aceste două categorii de atribuţii, nu trebuie să se tragă concluzia că ele au două personalităţi juridice, una de drept public şi una de drept privat; comunele, oraşele, municipiile şi judeţele au o singură personalitate juridică, dar fac două feluri de acte juridice: prin unele îşi exercită autoritatea cu care sunt abilitate de stat, dând ordine (acte de autoritate), prin altele se preocupă de gestiunea patrimoniului (acte de vânzare-cumpărare, închiriere, concesiune etc).
În esenţă, se conchide că prevederile sus-invocate ale Legii nr. 554/2004 au caracter mixt, aşa cum însuşi art. 7 alin. (6) arată în mod expres şi anume"; plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile C. proc. civ. fiind aplicabile în mod corespunzător";.
În ceea ce priveşte aspectele procedurale, apreciază că decizia de casare pronunţată anterior de către Curtea de Apel Cluj şi care statuează asupra naturii acţiunii introductive care are forţă obligatorie pentru instanţa de fond şi parţial şi pentru instanţa de recurs, în sensul că o respingere ca inadmisibilă a acţiunii introductive ar scoate din vigoare îndrumarul de casare pronunţat de Curte.
Înalta Curte, examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente acesteia reaminteşte că, într-adevăr, printre căile de atac extraordinare se află şi revizuirea prevăzută de art. 322 şi urm. C. proc. civ., motivele ei fiind însă strict şi limitativ stabilite de legiuitor.
Astfel, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-9 al art. 322 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va examina în prealabil admisibilitatea cererii de revizuire formulată în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea revizuirii trebuie întrunite următoarele condiţii „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”. Aşadar, dacă s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, se sancţionează nelegalitatea celei de a doua hotărâri şi imposibilitatea executării acesteia.
De asemenea, Înalta Curte constată că interpretarea dată dispoziţiilor art. 322 pct. 7 atât în jurisprudenţa sa constantă cât şi în doctrină este în sensul că cele două hotărâri apreciate a fi potrivnice trebuie să se fi dat în aceeaşi „pricină”, dar în dosare diferite, revizuirea neputându-se cere dacă cele două hotărâri au fost pronunţate în acelaşi proces.
Prin urmare, revizuirea nu este admisibilă dacă soluţiile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
În consecinţă, avându-se în vedere dispoziţiile legale incidente revizuirii precum şi modalitatea de desfăşurare a prezentului proces, astfel cum s-a arătat în detaliu în cele ce preced şi din care rezultă, fără putere de tăgadă că cele două hotărâri referitor la care se pretinde că sunt potrivnice au fost pronunţate în aceeaşi cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate chiar de revizuenta-reclamantă, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de SC P.A. SA Baia Mare fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC P.A. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 769 din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2601/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2608/2008. Contencios → |
|---|
