ICCJ. Decizia nr. 2610/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2610/2008
Dosar nr. 1856/42/2007
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele E.V. şi E.A. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - Inspecţia Muncii şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, anularea adresei din 31 martie 2005, prin care a fost comunicat reclamantelor rezultatul controlului efectuat la SC P.P. SRL şi acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele au sesizat Inspecţia Muncii şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti cu privire la încălcarea prevederilor contractului de muncă de către societatea angajatoare, în sensul că au prestat muncă forţată şi neplătită, le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare ilegale şi li s-a schimbat forţat locul de muncă.
Prin sentinţa nr. 4 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă acţiunea reclamantelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că adresa contestată de reclamante nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispoziţiilor legale, astfel încât această adresă nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele.
În motivele de recurs se arată că adresa este nelegală pentru că nu menţionează datele de identificare ale angajatorului, nici datele de identificare ale salariaţilor la care se face referire, iar cele două reclamante nu pot obţine în justiţie drepturile ce li se cuvin.
Nu sunt invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinţei atacate dar se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei în fond, dispunându-se anularea adresei şi acordarea de despăgubiri.
Inspecţia Muncii a formulat întâmpinare şi a invocat, mai întâi, excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de sentinţa nr. 1020/2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 4270/114/2007, irevocabilă şi decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007, iar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În privinţa excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată de Inspecţia Muncii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată şi va fi respinsă.
Cauza aflată pe rolul instanţei de fond a vizat, după precizarea acţiunii de către reclamante, anularea adresei din 31 martie 2006 a Inspecţiei Muncii şi acordarea de despăgubiri, iar pârâţii au fost M.M.S.S.F.- Inspecţia Muncii şi Inspecţia Teritorială de Muncă Bucureşti.
În cauza soluţionată de Curtea de Apel Ploieşti - prin decizia nr. 1020 din 26 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4270/114/2007 - reclamantele solicitaseră de la Ministerul Muncii acordarea de despăgubiri pentru favorizarea angajatorului, iar în cea soluţionată prin decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007 reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu Inspecţia Muncii din cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, obligarea acesteia de a face dovada îndeplinirii atribuţiilor legale în cadrul controlului efectuat de 29 martie 2006.
Potrivit art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat se impune ca o nouă cerere să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Aceste trei condiţii trebuiesc îndeplinite cumulativ, lipsa unei dintre ele duce la inexistenţa autorităţii de lucru judecat.
Analizând hotărârile invocate se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii pentru a fi admisă excepţia autorităţii de lucru judecat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantele au solicitat anularea adresei din 31 martie 2006 emisă de Inspecţia Muncii din cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, adresă prin care s-a răspuns acestora la o sesizare din 3 martie 2006 referitoare la modul în cadre a fost efectuat un control de către inspectorii de muncă la SC P.P. SRL, control finalizat prin încheierea unui proces-verbal de control din 29 martie 2006.
Legea nr. 554/2004, în art. 2 lit. c), defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, se poate observa că actul atacat nu este unul administrativ, astfel cum acesta este definit de lege, pentru că, chiar dacă este emis de o autoritate publică, acesta nu dă naştere, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci s-a răspuns reclamantelor la o sesizare, având un caracter informativ.
Instanţei de contencios administrativ i se pot adresa cereri de către orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Nefiind în prezenţa unui act administrativ, cererea reclamantelor a fost respinsă, în mod corect, de către instanţa de fond.
De altfel, chiar dacă nu sunt motivate în drept, criticile din motivarea recursului vizează numai fondul cauzei şi nu modalitatea de soluţionare a cererii de către instanţa de fond.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.A. şi E.V. împotriva sentinţei nr. 4 din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2611/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
