ICCJ. Decizia nr. 261/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 261/2008
Dosar nr. 8127/2/2006
Şedinţa publică de la 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici a contestat calificativul din raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi a solicitat instanţei să constate nulitatea calificativului acordat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că raportul de evaluare a fost întocmit pe baza unui raport de evaluare înregistrat la Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa în 15 iunie 2006 care nu este întocmit de conducătorul instituţiei publice, prefectul judeţului, aşa cum prevede art. 13 alin. (2) secţiune a II-a din H.G. nr. 1209/2003.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a susţinut că instanţa nu poate constata nulitatea calificativului acordat, neputând cenzura rezultatul aprecierilor Comisiei de evaluare.
Prin sentinţa civilă nr. 631 din 28 februarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă ca neîntemeiată şi, pe fond, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.S., dispunând anularea calificativului „nesatisfăcător” obţinut de reclamant prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă la data de 25 iulie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, subiectul activ într-o acţiune în contencios administrativ este persoana ce se pretinde vătămată, printr-un act administrativ, într-un drept sau interes legitim, iar subiectul pasiv în cauză este întotdeauna emitentul actului contestat.
Calificativul „nesatisfăcător” acordat reclamantului în urma evaluării performanţelor profesionale individuale a fost consemnat în „Raportul de evaluare întocmit de Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici”, comisie care funcţionează în temeiul H.G. nr. 1209/2003, componenţa acesteia fiind numită prin decizia nr. 57/2006 a Primului Ministru.
Pe baza actelor normative menţionate, instanţa de fond a apreciat că pârâta are legitimare procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii, faţă de aspectul că pârâta are un sediu de comunicare a actelor, un conducător desemnat în persoana preşedintelui Comisiei - I.G. şi, având în vedere că în baza deciziei nr. 57/2006 acordă calificative în urma evaluării performanţelor profesionale individuale, care pot fi contestate potrivit art. 15 din Metodologia de evaluare cuprinsă în Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003 la instanţa de contencios administrativ, în raportul juridic de drept public neavând relevanţă faptul că subiectul pasiv nu are personalitate juridică dacă are capacitatea legală de a emite acte producătoare de efecte juridice.
Pe fond, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că potrivit art. 1 şi 2 din Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, aprobată prin H.G. nr. 1205/2003, Anexa 3 „procedura de evaluare a performanţelor profesionale individuale se aplică fiecărui funcţionar public în raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite în baza atribuţiilor prevăzute în fişa postului”.
A mai constatat că obiectivele individuale prevăzute pentru perioada evaluată trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 2 alin. (2), şi anume: să fie specifice activităţilor care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică; să fie cuantificabile - să aibă o formă concretă de realizare; să fie prevăzute cu termene de realizare; să fie realiste - să poată fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate; să fie flexibile - să poată fi revizuite în funcţie de modificările intervenite în priorităţile autorităţii sau instituţiei publice.
A reţinut prima instanţă că din documentaţia care a stat la baza actului contestat rezultă că reclamantul a fost în concediu medical în perioada 23 martie-14 iulie 2005, iar în perioada 15 iulie-09 august 2005 a efectuat concediul de odihnă aferent acestui an, procesul-verbal de verificare a obiectivelor realizate de către reclamant a fost încheiat în luna septembrie 2005.
Instanţa de fond a constatat că din acest înscris, precum şi din celelalte documente avute în vedere de pârâtă nu rezultă cine a îndeplinit atribuţiile reclamantului pe perioada în care a lipsit de la serviciu, autoritatea publică având obligaţia să desemneze un înlocuitor pentru asigurarea îndeplinirii competenţelor sale într-un interval de 4 luni şi jumătate, în care lipsa reclamantului de la serviciu a fost justificată legal, neputându-i-se imputa o nerealizare a sarcinilor pe perioada incapacităţii de muncă.
S-a mai reţinut că perioada de după 08 septembrie 2005 nu rezultă că a fost monitorizată de către autoritatea publică, iar până în luna septembrie 2005 evaluarea s-a rezumat la analizarea activităţii reclamantului doar pe 4 luni, contrar art. 3 alin. (4) din Metodologie.
Din analiza cuprinsului raportului înregistrat în 19 iunie 2006 prima instanţă a reţinut că nu sunt specificate obiectivele individuale cuantificabile prevăzute pentru perioada evaluată într-o formă concretă de realizare, dar şi cu termene de realizare, astfel cum prevede art. 2 din Metodologia menţionată anterior, în raport fiind trecute consemnări generice referitoare la modul în care reclamantul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Mai mult, raportul de evaluare se referă la performanţele profesionale ale reclamantului în funcţia de secretar general al Instituţiei Prefectului Judeţului Ialomiţa, iar reclamantul ocupa la data evaluării funcţia de subprefect al judeţului, nefăcându-se nicio referire cu privire la modificarea raportului de funcţie şi nici cu privire la atribuţiile cuprinse în fişele posturilor celor două funcţii, sau la faptul că deşi evaluarea trebuia să preceadă modificarea raportului de funcţie, a fost făcută ulterior.
A concluzionat instanţa de fond, în sensul că prin actul contestat pârâta s-a limitat doar să enumere criteriile avute în vedere şi nota acordată, fără nicio explicaţie cu privire la aspectele care au determinat comisia să acorde calificativul „nesatisfăcător”, iar aceasta echivalează cu nemotivarea actului contestat, contrar art. 14 din Metodologia de evaluare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond a apreciat eronat că în raportul juridic dedus judecăţii, Comisia are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost criticată hotărârea Curţii de apel şi pentru faptul că instanţa nu se putea subroga în atribuţiile Comisiei pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici în aprecierea calificativului acordat reclamantului prin raportul de evaluare.
Se arată în motivele de recurs, de asemenea, că acest raport de evaluare a fost întocmit pentru perioada în care reclamantul a lucrat în mod efectiv, în cauză neavând relevanţă dacă în perioada 23 martie-14 iulie 2005, respectiv 15 iulie-09 august 2005 reclamantul a beneficiat de concediu medical sau dacă pe perioada efectuării de către acesta a concediului, atribuţiile lui au fost îndeplinite de către o altă persoană.
La termenul din 12 septembrie 2007 a fost depusă în recurs o cerere de intervenţie accesorie de către Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa, prin care în interesul recurentei, a solicitat respingerea cererii intimatei-reclamante, ca efect al admiterii recursului.
S-a motivat această cerere prin aceea că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind lipsită de temei legal.
Restul criticilor din cererea de intervenţie sunt aceleaşi cu cele formulate în cererea de recurs, despre care am făcut pe larg vorbire.
Recursul şi cererea de intervenţie se vor respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Examinând actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., pentru cererea de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Cererea formulată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 cuprinde solicitarea reclamantului-intimat referitoare la anularea calificativului „nesatisfăcător” acordat acestuia prin raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurenta-pârâtă, corect prima instanţă a respins-o cu motivarea că în raportul juridic de drept public nu este relevant faptul că subiectul pasiv nu are personalitate juridică, dacă are capacitate legală de a emite acte care produc efecte juridice.
H.G. nr. 1209/2003 prevede că procedura de evaluare se realizează pe anumite criterii de performanţă la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată.
Fără putinţă de tăgadă, din actele depuse la dosar rezultă că în perioada 23 martie-14 iulie 2005 şi 15 iulie-09 august 2005, intimatul a fost în concediu medical, respectiv de odihnă, iar procesul-verbal de verificare a fost încheiat în septembrie 2005.
Din acest act nu se desprinde cu claritate cine a îndeplinit atribuţiile intimatului pe perioadele amintite mai sus, instituţia având obligaţia să desemneze un înlocuitor.
De asemenea, acest raport de evaluare în litigiu se referă la performanţele profesionale ale intimatului-reclamant în funcţia de secretar general al Instituţiei Prefecturii Judeţului Ialomiţa, iar acesta (intimatul) ocupa funcţia de subprefect la data evaluării.
În acest raport nu s-au enumerat probele care au condus Comisia la acordarea calificativului, deci nu s-a motivat acest calificativ, astfel cum prevede Metodologia de evaluare cuprinsă în Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003.
De asemenea, s-au eludat şi dispoziţiile art. 14 din Metodologia de evaluare, care impun ca aprecierile asupra fiecărei componente a raportului de activitate prevăzut de art. 13 din aceeaşi metodologie să fie realizate din punct de vedere cantitativ, calitativ şi a termenului în care a fost realizat obiectivul, altfel spus să fie efective şi nu formale.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
Pentru aceleaşi raţiuni se va respinge şi cererea de intervenţie formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa în interesul recurentei, motivarea pentru aceasta fiind făcută de instanţa de recurs în cuprinsul considerentelor care privesc recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia pentru Evaluarea Performanţelor Profesionale Individuale ale Înalţilor Funcţionari Publici împotriva sentinţei civile nr. 631 din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Ialomiţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2610/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
