ICCJ. Decizia nr. 2613/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2613/2008
Dosar nr. 364/2/2007
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1550 din 27 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii acţiunii formulată de P.I. în contradictoriu cu Guvernul României, având ca obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii din 15 aprilie 2004 adresată Primului Ministru.
De asemenea, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantului P.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţiunea a fost depusă peste termenul de un an de la data publicării actelor atacate în M. Of., fiind tardivă, urmând a fi respinsă ca atare şi admisă cererea de intervenţie accesorie, care a susţinut excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
Nemulţumit de soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 1550/2006, reclamantul P.I. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat de revizuent fiind contractul de privatizare a SN P. SA.
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a arătat că obiectul de bază al cererii de chemare în judecată nu îl constituie anularea celor două acte administrative - H.G. nr. 511/1997 şi H.G. nr. 512/1997, ci cererea din 15 aprilie 2004 care are ca obiect stabilirea regimului juridic al terenurilor proprietate privată din perimetrele petroliere V.E. şi V.V., judeţul Argeş.
La termenul din 4 septembrie 2007 revizuentul a chemat în judecată şi A.V.A.S. pe considerentul că acesta a preluat la 1 ianuarie 2007 toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar al statului la SC P. SA, iar la termenul din 23 august 2007 a chemat în judecată intimaţii SC P. SA, M.G. şi G.C., solicitând instanţei obligarea acestora din urmă la întocmirea, în baza art. 7 din Legea nr. 134/1995, a actelor legale privind instituirea unui drept de servitute privind terenurile de 41.360 m.p., precum şi la plata sumei de 823.117 dolari SUA.
Prin întâmpinările formulate, A.V.A.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, iar SC P. SA a invocat atât inadmisibilitatea cererii de revizuire cât şi excepţia tardivităţii acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2581 din 23 octombrie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei A.V.A.S., respingând cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceasta.
De asemenea, a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire ca neîntemeiată precum şi cererea de revizuire şi cererea completatoare depusă la 23 august 2007 de către revizuent în contradictoriu cu intimaţii Guvernul României, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, SC P. SA, M.G. şi G.C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că întrucât hotărârea supusă revizuirii este dată prin soluţionarea excepţiei tardivităţii şi înscrisul nou invocat de revizuent priveşte fondul litigiului, acesta nu poate fi avut în vedere, neavând nici o legătură cu soluţia pronunţată prin hotărârea supusă revizuirii.
Pe de altă parte, a mai reţinut instanţa, întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac, în această etapă procesuală nu pot figura alte părţi decât cele din procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
Cât priveşte tardivitatea cererii de revizuire, s-a reţinut că termenul este de o lună, curge din ziua în care s-a descoperit înscrisul ce se invocă, or intimata SC P. SA nu a indicat momentul de la care termenul de formulare a cererii de revizuire ar fi început să curgă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs P.I., susţinând, în esenţă, următoarele:
1. Sentinţa civilă nr. 2581 din 21 octombrie 2007 este rezultatul unui scenariu judiciar realizat de instanţă împreună cu dna E.D., consilier juridic, dl. D.C. - director executiv şi dna. M.C.B. - şef serviciu, care i-au emis o împuternicire nelegală întrucât aceştia nu sunt membri ai Consiliului de Administraţie al SC P. SA, nefigurând în lista celor 9 administratori/manageri/împuterniciţi;
2. obiectul acţiunii de fond (Dosar nr. 1743/2006) l-a constituit inexistenţa actelor de dare în administrare aprobate prin H.G. din 12 septembrie 1997;
3. considerentele instanţei de revizuire menţionate la pag.1 alin. ultim şi pag. 2 alin. (8), sunt în totalitate nelegale, întrucât nici un text al Constituţiei nu interzice anularea de către instanţă a actelor administrative false ale Guvernului României;
4. considerentul din pag. 2 alin. (3) este nelegal, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (1) C. proc. civ.;
5. soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii nou formulată - de obligare a intimaţilor la plata despăgubirilor şi la întocmirea actelor legale privind instituirea unui drept de servitute - este nelegală, în raport cu prevederile legii petrolului şi întrucât în dosarul de fond a fost formulată o cerere de obligare a Guvernului la plata contravalorii rentei petroliere în valoare de 1.137.069 dolari SUA, terenurile deţinute în calitate de proprietari fiind situate în perimetrele petroliere V.E. şi V.V., prevăzute la nr. crt. 279 şi nr. 280.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare şi nedevolutivă, iar dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât aceasta nu poate fi exercitată decât în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Conform acestui text de lege, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de apel sau de recurs, atunci când se evocă fondul cauzei, însă numai în cele 9 cazuri expres şi limitativ indicate.
În ceea ce interesează materia revizuirii, a „evoca fondul”, în primă instanţă, înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac aceasta presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, în cadrul revizuirii este inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond, dezbaterile asupra revizuirii fiind limitate la admisibilitatea ei şi la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 alin. (3) C. proc. civ., aşa încât toate celelalte aspecte invocate de revizuient, care nu vizează soluţia inadmisibilităţii revizuirii adoptată de prima instanţă, pot forma obiectul examinării numai în ipoteza unei eventuale constatări a nelegalităţii respectivei soluţii, cu consecinţa casării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare, evident şi cu condiţia ca în urma eventualei admiteri a revizuirii să se fixeze termen pentru judecarea fondului.
Din economia reglementărilor în materia revizuirii, rezultă că unul dintre aspectele sub care se apreciază admisibilitatea ei vizează obiectul acestei căi extraordinare de atac, condiţia impusă de text fiind aceea ca hotărârea supusă revizuirii să fie dată după evocarea fondului cauzei.
În speţă, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat nu a evocat fondul cauzei, fiind dată ca urmare a reţinerii incidenţei excepţiei tardivităţii formulării acţiunii, prima instanţă reţinând în mod corect inadmisibilitatea cererii.
Constatând, aşadar, că nu este incident în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, ca de altfel nici un alt motiv de nelegalitate de ordine publică, susceptibil să fie invocat din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 2581 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2614/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
