ICCJ. Decizia nr. 2618/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2618/2008
Dosar nr. 4947/2/2007
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.S.A. a chemat în judecată Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului solicitând a se dispune obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti cu titlu de primă de vacanţă aferente anului 2006 proporţional cu perioada lucrată, acordarea sporului de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de încadrare, începând cu data numirii reclamantului în funcţia publică, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este funcţionar public în cadrul pârâtei începând cu data de 2 octombrie 2006, iar potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A mai arătat că aceste prevederi legale au devenit neaplicabile, anterior perioadei de referinţă, prin procedura suspendării instituită iniţial prin art. 3 din O.U.G. nr. 33/2001 şi menţinută ulterior, începând cu anul 2002, prin legile bugetului de stat.
Reclamantul a mai arătat şi că potrivit dispoziţiilor art. 25, 26 C. muncii, art. 16 din Legea nr. 514/2003, art. 41, 45, 60 din Statutul profesiei de consilier juridic se impune obligarea pârâtei şi la acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data numirii în funcţia publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2383 din 3 octombrie 2007 a admis cererea formulată de reclamant, obligând pârâta la plata către acesta a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anului 2006, proporţional cu perioada lucrată actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sporului de mobilitate de 10% şi a sporului de confidenţialitate de 15% aplicabile asupra salariului de încadrare de la data numirii acestuia în funcţia publică, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut ca lipsită de efecte juridice suspendarea acordării primei de vacanţă pentru anul 2006, cererea cu acest titlu fiind justificată.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea clauzei de mobilitate şi a clauzei de confidenţialitate s-a reţinut că potrivit art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, pentru activitatea profesională a consilierilor juridici, aceştia au dreptul la o remuneraţie stabilită conform legilor speciale, cu posibilitatea de a negocia prestaţiile suplimentare în bani reprezentând clauză de mobilitate şi clauză de confidenţialitate.
Cum aceste două clauze sunt prevăzute de dispoziţiile art. 16 raportat la art. 41 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, instanţa a obligat pârâta la plata către reclamant a acestor două sporuri, iar în raport de dispoziţiile art. 1073 C. civ. a dispus actualizarea tuturor sumelor cuvenite reclamantului cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât reclamantul are calitatea de funcţionar public şi se supune legislaţiei specifice, aplicabile funcţionarilor publici, în cazul acestora fiind exclusă posibilitatea negocierii unor prestaţii suplimentare în bani, întrucât acordarea sporurilor este strict reglementată de legea specială.
Făcând referire şi la jurisprudenţa relevantă în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi apreciind totodată că Statutul profesiei de consilier juridic nu are statut de lege, fiind adoptat de o organizaţie profesională şi nu de legiuitor, recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privitor la acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 10% şi a sporului de confidenţialitate în cuantum de 15%.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Soluţia primei instanţe vizând cererea de acordare a primei de concediu aferentă anului 2006 a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii şi este în concordanţă cu jurisprudenţa unitară a Înaltei Curţi în această materie, hotărârea atacată nefiind criticată, de altfel, de către recurentă sub acest aspect.
Problema de drept ce vizează acordarea primelor de concediu pentru perioada în care a operat suspendarea acestui drept al funcţionarilor publici, în baza unor acte normative succesive contrare dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României revizuită şi art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a format şi obiectul recursului în interesul legii soluţionat în acelaşi sens, prin decizia nr. XII din 5 februarie 2007, pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dezlegarea dată acesteia fiind obligatorie pentru instanţe.
Hotărârea atacată este dată însă cu aplicarea greşită a legii sub aspectul soluţionării capătului de cerere având ca obiect acordarea sporurilor de mobilitate şi de confidenţialitate, concluzie fundamentată pe argumentele în continuare arătate.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii. Art. 3 din acelaşi act normativ stabileşte expres şi diferenţele de statut aplicabil, menţionând că are statutul funcţionarului public consilierul juridic numit în funcţie, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia, în timp ce consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
De aici şi regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcţionarii publici şi pentru salariaţi.
Legea nr. 188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcţionari publici, iar C. muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Totodată, art. 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că, pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcţie.
Cum în cauza de faţă a rezultat necontestat că reclamantul-intimat este consilier juridic numit într-o funcţie publică în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ca drept comun pentru toate categoriile de funcţionari publici.
Or, deşi similar cu regimul salariaţilor, regimul juridic de drept comun aplicabil funcţionarilor publici prezintă numeroase particularităţi, cea mai importantă derivând din actul de învestire într-o anumită funcţie publică.
Din această perspectivă, deşi în cazul funcţionarului public există un acord de voinţe, întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcţionar public se realizează numai cu consimţământul său, nu ne aflăm în prezenţa unui contract individual de muncă, în accepţiunea C. muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părţilor este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
În aceste condiţii, prevederea art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, ce face referire expresă la negocierea prestaţiilor suplimentare şi care nu poate fi analizată decât în corelaţie cu alin. (1) al aceluiaşi text, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajaţi, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate şi cea de confidenţialitate.
De altfel aceste clauze specifice sunt prevăzute numai de C. muncii nu şi în dreptul comun aplicabil funcţionarilor publici.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) coroborate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica, în parte, hotărârea atacată în sensul respingerii capetelor de cerere ce vizează acordarea sporului de mobilitate şi a sporului de confidenţialitate, ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva sentinţei civile nr. 2383 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge capetele de cerere privind sporul de mobilitate şi sporul de confidenţialitate ca nefondate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2614/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2620/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
