ICCJ. Decizia nr. 2866/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2866/2008
Dosar nr. 6019/36/2006
Şedinţa publică din 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 12 decembrie 2006, R.C., D.R., G.B., T.C. şi N.D.C. au chemat în judecată D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe OG şi H.B. solicitând:
- anularea rezoluţiei nr. 1258/II/2006 din 23 noiembrie 2006, emisă în dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2005;
- recunoaşterea dreptului de a desemna un apărător care să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în acel dosar şi nu numai a celor care implică audierea sau prezenţa lor;
- anularea actelor de urmărire penală ulterioare cererii, efectuate cu încălcarea drepturilor şi intereselor lor şi în baza unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor, prin exercitarea excesului de putere.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 24 alin. (1), (2) din Constituţia României, art. 6 şi art. 171 – art. 174 C. proc. pen. au solicitat să li se aducă la cunoştinţa prealabilă, efectuarea oricărui act de urmărire penală care îi vizează pe învinuiţii din cauză, precum şi datele stabilite pentru administrarea probelor.
Organul de urmărire penală nu s-a pronunţat însă, cu privire la cererea respectivă şi a efectuat acte de urmărire penală fără a-i încunoştiinţa.
În opinia lor, atitudinea autorităţii publice pârâte constituie un refuz nejustificat, manifestat prin exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea, motiv pentru care au formulat plângere, soluţionată prin rezoluţia atacată, ce constituie actul prin care s-a rezolvat plângerea prealabilă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9/CA din 9 ianuarie 2008 a admis excepţia invocată de pârâta D.N.A. şi pe cele de consecinţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că actele emise de procuror în timpul urmăririi penale sunt acte de procedură penală care se circumscriu normelor juridice speciale prevăzute de dreptul procesual penal.
Este vorba de acte ce nu intră în sfera noţiunii de act administrativ, aşa cum a fost definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi prin urmare, reclamanţii nu au deschisă calea prevăzută de această lege pentru a solicita modificarea sau desfiinţarea lor.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat recurs.
Ei au susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis excepţia invocată în cauză, deoarece dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile, de vreme ce pentru modificarea sau desfiinţarea rezoluţiei procurorului, prin lege organică nu s-a reglementat o altă procedură judiciară, în sensul soluţionării conflictului de către o altă instanţă decât cea de contencios administrativ, respectiv de către o instanţă competentă în cadrul unei proceduri judiciare penale.
Critica nu este întemeiată.
Aşa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a conţinutului acţiunii introduse de R.C., D.R., G.B., T.C. şi N.D.C., obiectul acesteia îl constituie cererea reclamanţilor pentru anularea unei rezoluţii emisă de procuror în dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2005, prin care s-a respins petiţia apărătorului lor formulată în vederea aducerii la cunoştinţă a oricărui act de urmărire penală care îi vizează şi a datelor fixate în vederea administrării probelor.
Rezoluţia procurorului nu are însă, natura juridică a unui act administrativ, astfel cum este definit prin dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi supus controlului judecătoresc reglementat de această lege.
Potrivit art. 5 alin. (2) din lege nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Ţinând seama de aceste norme juridice şi întrucât în conformitate cu prevederile art. 278 C. proc. pen., împotriva măsurilor şi actelor efectuate de procuror se poate formula plângere la procurorul ierarhic superior, fără temei se susţine în recurs că acţiunea reclamanţilor era admisibilă.
Admiţând aşadar, excepţia invocată de pârâta D.N.A. şi respingând acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C., D.R., G.B., T.C. şi N.D.C. împotriva sentinţei civile nr. 9/CA din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2864/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2872/2008. Contencios. Obligaţia de a face.... → |
|---|
