ICCJ. Decizia nr. 2620/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2620/2008
Dosar nr. 8473/2/2007
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta K.B.A. GmbH Co.Kg. a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi pe SC V.K., solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu intimaţii, să dispună - pe calea ordonanţei preşedinţiale - suspendarea procedurii de atribuire a lucrării „Şosea ocolitoare cu acces din DN1F/E81 în DJ 191 C pentru devierea traficului din Municipiul Zalău” şi suspendarea executării deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 3271/3727 C1 din 15 noiembrie 2007, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul plângerii împotriva deciziei sus-menţionate a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
În motivarea cererii, petenta a arătat că cererea sa este admisibilă pe calea ordonanţei preşedinţiale, întrucât procedura suspendării reglementată de art. 284 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 nu acoperă perioada de timp de la pronunţarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a cărui decizie este executorie, şi pronunţarea instanţei asupra cererii de suspendare din cadrul plângerii.
Petenta apreciază că prevederile art. 581 C. proc. civ. sunt compatibile cu procedura achiziţiilor publice, pentru a fi incident art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, referitor la întrunirea cerinţelor de fond prevăzute de art. 581 C. proc. civ. petenta învederează îndeplinirea condiţiei urgenţei, arătând că dat fiind caracterul executoriu al deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, obligarea autorităţii contractante să ia în considerare ca fiind conformă oferta intimatei de rândul 2. O atare atribuire arată petenta, o prejudiciază prin imposibilitatea de a mai obţine contractul, chiar în ipoteza în care se va dovedi nelegalitatea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Cu pricire la neprejudecata fondului şi cerinţa vremelniciei, petenta invocă şi întrunirea acestor cerinţe, instanţa nepronunţându-se asupra legalităţii deciziei contestate a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, iar caracterul vremelnic reiese din durata pentru care s-a solicitat adoptarea acestei măsuri, respectiv până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul plângerii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 129 din 17 ianuarie 2008 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de intimata SC V.K., dispunând admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială şi suspendarea executării deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 3271/3727 C1 din 15 noiembrie 2007, în ceea ce priveşte continuarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul plângerii deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor obiect al Dosarului nr. 8645/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că O.U.G. nr. 34/2006 nu trimite în mod expres la prevederile art. 14, însă ipoteza vizată de art. 14 al Legii nr. 554/2004 este acoperită, în procedura administrativ-jurisdicţională specială în materia achiziţiilor publice, de reglementarea art. 277 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit căreia „depunerea contestaţiei în faţa Consiliului suspendă de drept procedura de atribuire „până la data soluţionării contestaţiei de către Consiliu”.
Reglementările Legii nr. 554/2004 reţine instanţa de fond devin incidente într-o ipoteză precum cea de faţă, urmare a prevederii exprese ale art. 284 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Reţinând astfel inaplicabilitatea necircumstanţială a prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 în materia achiziţiilor publice, pentru ipoteza urmăririi procedurii administrativ-jurisdicţionale instanţa de fond a apreciat ca admisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect suspendarea provizorie, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul plângerii împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Referitor la cerinţele de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale derivând din prevederile art. 581 C. proc. civ. respectiv: urgenţa, iminenţa prejudiciului şi neprejudecarea fondului, instanţa le apreciază ca fiind întrunite.
Astfel, susţine instanţa de fond urgenţa în speţă este justificată nu doar de prejudicierea petentei prin neobţinerea suspendării ci chiar prin pierderea dreptului acesteia de acces la procedura de achiziţie.
Cât priveşte iminenţa prejudiciului instanţa reţine că aceasta rezultă din reglementarea specială în materia achiziţiilor publice, care nu mai asigură petentei posibilitatea atribuirii contractului, în măsura în care va obţine câştig de cauză, ci doar de a fi despăgubită parţial.
Referitor la neprejudecarea fondului, s-a reţinut că aceasta este asigurată de caracterul provizoriu al măsurii suspendării, fără nici un efect asupra soluţiei privind legalitatea deciziei contestate a autorităţii contractante în cadrul procedurii de achiziţie publică.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală au declarat recurs Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi SC V.K.
I. În recursul său, pârâta V.K. din Ungaria critică sentinţa ca nelegală, arătând că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, câtă vreme, în contenciosul administrativ, singurele dispoziţii care prevăd suspendarea executării efectelor actului administrativ sunt cele ale art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar această lege este aplicabilă şi în procedura achiziţiilor publice (reglementate de O.U.G. nr. 34/2006).
II. Aceleaşi argumente au fost invocate şi în recursul formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor (M.D.L.P.L.).
Pentru termenul de astăzi însă, această din urmă recurentă a solicitat prin concluziile scrise depuse să se constate că recursul său a rămas fără obiect, întrucât într-o cauză separată aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis contestaţia reclamantei K.B.A. GmbH Co.Kg., fiind anulată decizia nr. 3271/3727 C1 din 15 noiembrie 2007, emisă de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, act administrativ care a făcut obiectul ordonanţei preşedinţiale şi în cauza de faţă.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de astăzi, reclamanta-intimată a invocat excepţia lipsei de interes a ambelor recursuri, în raport cu situaţia de fapt nouă intervenită după declararea recursurilor că printr-o hotărâre a Curţii de Apel Bucureşti de la 12 februarie 2008 a fost admisă atât cererea de suspendare, cât şi plângerea formulate de reclamante, fiind desfiinţată decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi luând act de renunţarea pârâtei V.K. la judecata contestaţiei înregistrate la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor la data de 5 septembrie 2007.
Curtea, faţă de excepţia invocată de intimata-reclamantă, constată:
Efectele ordonanţei preşedinţiale pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti şi atacată prin recursurile de faţă s-au epuizat la data soluţionării cererii de suspendare formulate în temeiul art. 284 (1) din O.U.G. nr. 342/2006.
Ca urmare, nu mai există un interes personal al recurentelor, şi nici unul actual, câtă vreme efectele ordonanţei s-au epuizat.
Existenţa unui interes de ordin general, constând în soluţionarea unei probleme teoretice controversate sau noi nu poate fi reţinută ca argument pentru judecarea recursurilor în fond, întrucât interpretarea instanţei de recurs, oricare ar fi ea, s-ar face într-o decizie de speţă, iar nu într-o procedură de recurs în interesul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi de SC V.K. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsite de interes.
Obligă recurenţii la plata către intimata-reclamantă K.B.A. GmbH Co.Kg. a plăţii sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2618/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2621/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
