ICCJ. Decizia nr. 2630/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2630/2008
Dosar nr. 716/44/2007
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.I., G.E., I.G., G.A. şi G.Ş. au chemat în judecată Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi B., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea hotărârii Sfântului Sobor din 25 octombrie 2004 privind excomunicarea şi înlăturarea sa şi a familiei sale din Biserica Ortodoxă de Rit Vechi.
În motivarea acţiunii reclamantul G.I. a arătat că a slujit ca preot şi că, datorită unor neînţelegeri, s-a judecat cu sus menţionata biserică. A mai arătat că pe parcursul timpului s-a considerat că atitudinea sa este contrară canoanelor bisericeşti, a fost caterisit şi i-a fost excomunicată familia din biserică, măsuri pe care le consideră abuzive.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 101/F din 12 septembrie 2007 a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând că actul de caterisire şi excomunicare a reclamantului şi a familiei sale nu este unul cu caracter administrativ a cărui legalitate să poată fi verificată de către instanţa de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii G.I., G.E., I.G., G.A. şi G.Ş.
Recurenţii au susţinut în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 1 din Constituţia României, libertatea credinţelor religioase este consacrată ca drept fundamental, care nu poate fi îngrădit, astfel încât măsura administrativă dispusă de Soborul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi B. faţă de familia lor este abuzivă.
Consideră recurenţii că instanţa de fond a apreciat greşit că dreptul laic nu poate cenzura măsurile abuzive şi ilegale ale Mitropoliei, deoarece în acest mod ar trebui să le fie recunoscut autorităţilor bisericeşti dreptul de liber arbitru.
Recursul nu se fondează.
1. Dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Constituţia României nu sunt aplicabile în speţă, întrucât recurenţilor nu le-a fost îngrădit dreptul de a adera la o credinţă religioasă. Dimpotrivă, reclamantul G.I. a fost chiar preot ortodox de rit vechi, iar membrii familiei sale au fost practicanţi ai aceluiaşi rit vechi ortodox.
În speţă, îşi găsesc însă aplicarea dispoziţiile art. 29 alin. (5) care prevăd că, în România, cultele religioase sunt autonome faţă de stat.
Acest text constituţional este cel care, în mod expres, scoate de sub controlul justiţiei laice orice măsură a Bisericii şi face aplicabil, în exclusivitate, dreptul canonic.
Chiar Statutul Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România prevede, în consonanţă cu Constituţia României, la art. 14 lit. a) şi art. 18 lit. e), că soluţionarea plângerilor clericilor sunt de competenţa Soborului Mic, iar competenţa pentru cercetarea, aprobarea, completarea sau anularea hotărârilor Soborului Mic revine Soborului Mare.
2. Asupra problemelor de natură civilă în sens larg poate hotărî o instanţă civilă, în vreme ce în chestiunile de drept ecleziastic şi canonic, jurisdicţia este o componentă a stării de har, rezervată ierarhiei Bisericii Ortodoxe, ca o concretizare a principiului autonomiei cultelor în cadrul statului, ceea ce nu se confundă cu noţiunea de „liber arbitru”, ci, dimpotrivă, ilustrează pe deplin un drept constituţional.
3. În fine, sub incidenţa aceluiaşi principiu constituţional al autonomiei cultelor, se constată că ierarhia bisericii în cadrul unui anumit cult, inclusiv cea a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, nu are nimic comun cu noţiunea de „autoritate administrativă” astfel cum este ea definită de Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I., G.E., I.G., G.A. şi G.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 101/F din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2627/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2632/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
