ICCJ. Decizia nr. 2643/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2643/2008
Dosar nr. 5268/1/2008
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la emiterea actului administrativ, respectiv Legea nr. 294 din 28 iunie 2004, întrucât în România nu există o lege organică în vigoare conform cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care să reglementeze modul şi regimul de exercitare a pedepselor privative de libertate şi a arestului preventiv.
Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 (C. pen.) şi a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organul judiciar în cursul procesului penal, în raport de dispoziţiile art. 11, 20, 21, 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 5 februarie 2007, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate arătată, Curtea Constituţională prin decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007 a respins-o ca inadmisibilă, pe considerentul că aceasta a mai constituit obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte de constituţionalitate şi cu o motivare asemănătoare.
La termenul din 8 ianuarie 2008 Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii formulate de reclamant în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa a reţinut că întrucât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 58/2005, pentru modificarea C. pen. şi Legii nr. 294/2004 a fost respinsă prin Decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Constituţionale şi având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantului va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cât priveşte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată de către Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţată în Camera de consiliu.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut pe de o parte că reclamantul nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 50/2006 şi prin urmare nu s-a creat cadrul legal pentru a o pune în discuţie iar, pe de altă parte, că chestiunile ridicate de reclamant prin cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. îşi pot găsi soluţionarea prin formularea căii de atac împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008.
Împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 ca şi împotriva încheierii din 8 aprilie 2008, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat două recursuri separate reclamantul C.D.
În dezvoltarea motivelor de recurs îndreptate împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008, recurentul-reclamant a arătat în esenţă, că instanţa de fond, prin folosirea abuzului de drept şi a excesului de putere a refuzat să se pronunţe asupra admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate invocată cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2006, care a prorogat termenele de intrare în vigoare a Legii nr. 301/2004 - C. pen. şi al Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor, până la data de 1 septembrie 2008.
S-a mai susţinut de către recurent că instanţa de fond nu şi-a motivat convingător soluţia pronunţată, considerentele cuprinse în hotărâre fiind contradictorii, arătându-se că în acest mod i-au fost încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2008, recurentul-reclamant, prin motivele dezvoltate a susţinut că aceasta nu a soluţionat practic nici una din solicitările sale, obiectul cererii sale de îndreptare a erorilor materiale cuprinse în sentinţa civilă nr. 141 din 8 ianuarie 2008, fiind total diferit.
S-a mai arătat de către recurent că la termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2006 nu a fost asistat de avocat şi nici nu i s-a permis să ia cuvântul pentru a-şi susţine cauza, iar la termenul de judecată din 5 februarie 2007 nu a fost prezent deloc în instanţă, întrucât aflându-se în stare de arest a fost prezent într-o altă cauză, în faţa secţiei penale a Înaltei Curţi.
Recursurile nu sunt fondate.
Înalta Curte examinând cauza de faţă în raport de prevederile legale incidente, de probele administrate şi faţă de criticile recurentului-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că atât sentinţa civilă nr. 14 din 8 ianuarie 2008 cât şi încheierea din 8 aprilie 2008 sunt pronunţate pe baza unei juste şi legale interpretări a prevederilor aplicabile, în raport de obiectul cererii recurentului-reclamant astfel că nu se impune nici casarea şi nici modificarea lor, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 8 ianuarie 2008 instanţa de fond, în temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a respins ca inadmisibilă acţiunea recurentului-reclamant, reţinând că prin Decizia nr. 873 din 16 octombrie 2007, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 58/2005, ceea ce a constituit practic esenţa cererii de chemare în judecată a recurentului-reclamant, îndreptate împotriva Statului Român pentru despăgubiri.
Procedând în acest mod instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a prevederilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care în cazul în care Curtea Constituţională, sesizată de instanţa de contencios administrativ în condiţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respinge excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe sau a unei dispoziţii a acesteia, acţiunea de fond, promovată pe calea contenciosului administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Considerentele hotărârii instanţei de fond, corect circumscrise acestei situaţii de fapt şi de drept nu sunt cu nimic contradictorii, cum greşit susţine recurentul-reclamant, referirile făcute la conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale fiind pertinente şi pe deplin justificate, dat fiind conţinutul deciziei nr. 873 din 16 octombrie 2007 şi a celorlalte decizii la care se face expresă referire în cuprinsul acesteia din urmă.
În fine, nici celelalte critici ale recurentului nu sunt întemeiate câtă vreme din chiar cuprinsul părţii introductive a sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 rezultă că la acel termen de judecată reclamantul a fost prezent personal în instanţă, în stare de arest, concluziile sale orale prezentate faţă de toate aspectele puse în discuţie de către instanţă, fiind consemnate.
Nefondate sunt şi criticile recurentului referitoare la încheierea din data de 8 aprilie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă de fond, în Camera de consiliu, fără citarea părţilor, în temeiul art. 281 C. proc. civ., instanţa înfăţişând argumentat şi pe deplin convingător consideraţiunile pentru care cererea de îndreptare a pretinselor erori materiale cuprinse în sentinţa nr. 14/2008, este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 50/2006 nu a fost invocată iar instanţa de fond nu avea oricum competenţa de a se pronunţa asupra ei, cum eronat a susţinut recurentul-reclamant.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge aşadar ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul-reclamant C.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 8 ianuarie 2008 şi a încheierii din 8 aprilie 2008 - Camera de consiliu, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2642/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2644/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
