ICCJ. Decizia nr. 2644/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2644/2008
Dosar nr. 719/2/2008
Şedinţa publică de la 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la data de 4 februarie 2008, C.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, să se dispună conform, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 1586 din 19 decembrie 2007, precum şi a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă AA/2005 încheiat de reclamant şi pârâta secundă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii pentru anularea celor două acte administrative.
În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că împotriva actelor respective a formulat plângeri prealabile şi că măsura suspendării este necesară pentru prevenirea unor pagube iminente care s-ar produce prin executarea actelor. Este vorba de privarea sa de drepturile salariale, din care se asigură cheltuielile de întreţinere a celor doi copii majori aflaţi în continuarea studiilor, rambursarea ratelor scadente în valoare de 18.551,84 euro ce decurg din creditul acordat de U.C.Ţ. Bank, precum şi de un prejudiciu nepatrimonial deosebit de grav, constatând în atingerea gravă şi ireversibilă a imaginii sale în societate.
Se adaugă apoi, existenţa unor indicii temeinice care determină cel puţin aparenţa nelegalităţii Ordinului din 11 ianuarie 2008, întrucât acesta a fost emis tocmai în aplicarea actului normativ mai sus menţionat [adică a art. I pct. 5-6 şi art. II alin. (1) din H.G. nr. 1586/2007, dispoziţii ce contravin prevederilor art. 285 din Legea nr. 95/2006].
În cauză, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a formulat ulterior o cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 681 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamantului, dispunând suspendarea executării H.G. nr. 1586/2007, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I alin. (5)-(6) şi art. II alin. (1), precum şi a Ordinului din 11 ianuarie 2008 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acestor acte administrative.
Instanţa a reţinut că aplicarea actelor respective presupune modificarea formei de exercitare a funcţiei de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, implementarea imediată a contractului de management, şi încetarea intempestivă a contractului individul de muncă al reclamantului încheiat sub imperiul altei reglementări, pe o durată determinată de 4 ani.
În aceste condiţii, reclamantul va fi lipsit de salariul cuvenit în baza contractului de muncă, în considerarea căruia a contractat un credit bancar în valoare de 20.000 euro, existând riscul imposibilităţii de rambursare a ratelor scadente. De asemenea s-a apreciat că privarea reclamantului de veniturile încasate cu titlul de drepturi salariale ar avea un impact major şi asupra familiei acestuia, din perspectiva educaţiei şi pregătirii profesionale a celor doi copii majori aflaţi în continuarea studiilor.
Instanţa a mai reţinut în aprecierea condiţiei referitoare la paguba iminentă, prejudiciul de imagine ce s-ar putea produce reclamantului, care atrage implicit, o pagubă materială în patrimoniul acestuia, având în vedere calitatea sa de persoană publică, reputaţia de care se bucură atât ca medic, cât şi în domeniul managementului sanitar.
În sfârşit, a fost invocată Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei care, în scopul protejării drepturilor persoanelor vizate prin actele administrative, a stabilit că autoritatea jurisdicţională competentă este chemată să ia măsuri de protecţie corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave persoanelor particulare cointeresate de această decizie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis cererea reclamantului C.V., deoarece condiţiile legale privind existenţa cazului bine justificat şi a unei pagube iminente nu sunt îndeplinite în speţă.
De asemenea, motivarea hotărârii atacate nu ţine seama de prevederile legale aplicabile şi este în vădită contradicţie atât cu doctrina juridică de specialitate, cât şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În opinia recurentei, „argumentele juridice prezentate de reclamant”, preluate integral de instanţă în cadrul motivării sentinţei, sunt vădit nefondate şi ca atare, ele nu puteau conduce la concluzia că există cazul bine justificat prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să justifice măsura de suspendare a executării H.G. nr. 1586/2007 şi a Ordinului Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din 11 ianuarie 2008.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin H.G. nr. 1586/2007 din 19 decembrie 2007, s-au adus modificări şi completări Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006.
Modificările realizate prin dispoziţiile art. I pct. 5-6 şi art. II alin. (1) vizează condiţiile de ocupare a postului de director general, de încetare a mandatului de director general, precum şi obligativitatea organizării unui concurs în termenul de 15 zile de la data intrării în vigoare a noilor indicatori de performanţă pentru ocuparea posturilor de preşedinte-director general la nivelul Caselor de asigurări de sănătate.
Ţinând seama de reorganizarea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, urmare a modificării cerinţelor legale care redefinesc regimul juridic al acestui post, Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a emis Ordinul din 11 ianuarie 2008, dispunând încetarea raporturilor stabilite prin contractul individual de muncă nr. AA/2005 încheiat cu V.C. pentru motive ce nu ţin de persoana acestuia.
La cererea reclamantului, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a dispus suspendarea executării ambelor acte administrative până la pronunţarea instanţei sesizate cu soluţionarea acţiunii introduse pentru anularea aceloraşi acte.
Hotărârea respectivă a fost pronunţată însă, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite cumulativ de textul legal pentru admisibilitatea cererii de suspendare.
Contrar celor reţinute în sentinţă, din probele cu înscrisuri administrate nu rezultă că urmare a încetării contractului de muncă încheiat cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, reclamantul V.C. va fi lipsit de veniturile salariale lunare, în considerarea căreia el afirmă că a contractat un credit bancar în sumă de 20.000 euro.
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a oferit reclamantului un alt post, respectiv acela de expert gradul I A în cadrul Direcţiei Resurse Umane prin notificarea anexată la dosar, post refuzat însă, iar ulterior a fost angajat la Camera Deputaţilor prin cumul cu funcţia de bază, anume aceea de medic la Spitalul P. din Iaşi.
Prin urmare, este neîntemeiată concluzia instanţei de fond potrivit căreia, încetarea înainte de termen a contractului individual de muncă ar produce reclamantului V.C. şi familiei sale, o pagubă materială iminentă.
O concluzie identică se desprinde în ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu de imagine care s-ar fi produs prin încetarea contractului de muncă încheiat de pârâta secundă cu reclamantul la data de 11 iulie 2005.
Cum deja s-a arătat, măsura respectivă nu a fost determinată de cauze imputabile reclamantului, ci de modificările aduse cadrului legal care reglementează managementul, pe bază de mandat, al postului de director general, condiţiile de ocupare şi de încetare a acestui post.
Noua reglementare, de modificare a Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate se înscrie, indiscutabil, într-un program mai amplu de reorganizare a întregului sistem sanitar românesc, care să corespundă exigenţelor actuale. Este semnificativ, sub aspectul analizat, faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului din 11 ianuarie 2008 s-a prevăzut în mod expres că raportul de muncă stabilit prin contractul de muncă încheiat de V.C. cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate încetează pentru motive care nu ţin de persoana acestuia.
Având în vedere că în luarea măsurii de încetare a contractului individual nu s-au invocat câtuşi de puţin motive care să pună în discuţie onoarea, demnitatea sau prestigiul profesional al reclamantului, ci doar desfiinţarea funcţiei exercitate ca urmare a modificării cerinţelor legale care redefinesc regimul juridic al acestei funcţii, eronat prima instanţă a concluzionat că reclamantul a suferit şi un prejudiciu de imagine.
Cât priveşte aprecierile instanţei referitoare la aparenţa de nelegalitate a actelor administrative, Înalta Curte constată că ele nu se fundamentează pe argumente şi probe care susţin soluţia adoptată, ci exclusiv pe apărări formulate de reclamant.
Ori, acesta nu a suferit nici o vătămare în cadrul procedurii de adoptare a hotărârii guvernamentale, deoarece proiectul actului normativ iniţiat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost transmis spre avizare Consiliului de administraţie al acestei autorităţi publice şi a fost publicat pe site-ul său.
Mai mult, în virtutea funcţiei sale de conducere V.C. a contrasemnat proiectul hotărârii Consiliului de administraţie pentru modificarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a participat la dezbaterea acestuia în şedinţa ordinară din 10 decembrie 2007 şi s-a implicat efectiv în derularea procesului de elaborare a actului administrativ normativ care a precedat celui individual.
Ţinând seama de considerentele expuse mai sus, de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinţei civile nr. 681 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare a executării actelor administrative - H.G. nr. 1586/2007 din 19 decembrie 2007 precum şi a Ordinul din 11 ianuarie 2008, emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate formulată de reclamantul C.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2643/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2645/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
