ICCJ. Decizia nr. 3029/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3029/2008
Dosar nr. 6057/2008
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba - Iulia, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Hunedoara, modificarea Hotărârii nr. 4933/5138 din 19 noiembrie 2007 şi obligarea pârâtei la acordarea drepturile băneşti prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 aprilie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 7639 din 04 martie 2003, a solicitat plata drepturilor băneşti ce i se cuvin ca urmare a efectuării stagiului militar în perioada 13 martie 1956 - 28 iunie 1958, în cadrul D.G.S.M.
A mai precizat reclamantul că ulterior, prin Sentinţa Civilă nr. 323/2003 a Curţii de Apel Alba - lulia i s-a recunoscut întreaga perioadă ca fiind stagiu militar efectuat în cadrul detaşamentelor de muncă aparţinând D.G.S.M., dar, cu toate acestea, pârâta i-a stabilit drepturile băneşti cu începere din 01 iulie 2007, iar nu cu data primei sale cereri, respectiv 01 aprilie 2003.
Prin sentinţa nr. 17/F/CA/2008 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării drepturilor cuvenite reclamantului începând cu data de 01 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că relevanţă juridică în stabilirea datei de la care reclamantului i se cuvin drepturile solicitate au depunerea cererii încă din luna martie a anului 2003 şi recunoaşterea drepturilor sale prin sentinţă definitivă şi irevocabilă.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Hunedoara, criticând soluţia pronunţată prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că prin Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 a fost admisă cererea reclamantului şi acordată indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002 pentru perioada cât a satisfăcut stagiul militar în cadrul T.R.L.C.T. Reşiţa, unitate aparţinând D.G.S.M., respectiv pentru perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind valorificat intervalul de timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958, cât reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, întrucât aceasta nu se regăseşte în Lista cuprinzând evidenţa detaşamentelor de muncă.
Se mai arată că prin sentinţa nr. 323/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admisă acţiunea formulată de reclamant dispunându-se obligarea autorităţii la emiterea unei noi hotărâri pentru perioada 13 martie 1950 - 28 iunie 1958, iar prin Decizia nr. 5535 din 30 iunie 2004 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, fiind recunoscute drepturile reclamantului pentru perioada 13 iunie 1956 - 28 iunie 1958.
Cum în motivarea deciziei pronunţate de instanţa de recurs s-a reţinut că T.R.L.C.T. Doftana nu a făcut parte din D.G.S.M, iar reclamantul nu poate beneficia pentru perioada în speţă de prevederile Legii nr. 309/2002, autoritatea a formulat contestaţie la executare, soluţionată în sensul admiterii, instanţa recunoscând doar perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958 ca fiind efectuată în detaşament de muncă ce a făcut parte din D.G.S.M.
S-a mai arătat, prin motivele de recurs, că la data de 7 iunie 2007, reclamantul a formulat o nouă cerere în temeiul Legii nr. 309/2002, anexând la aceasta certificatul eliberat de D.A.N.I.C., certificat prin care este confirmată perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958 ca fiind efectuată în cadrul detaşamentului de muncă Comăneşti Tr. 2 Construcţii, astfel încât a fost emisă hotărârea de revizuire nr. 4933/5138 din 19 noiembrie 2007, prin care s-au acordat drepturile prevăzute de actul normativ pentru perioada 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, începând cu data de 1 iulie 2007.
În atare condiţii, apreciază recurentul, având în vedere faptul că înscrisul doveditor a fost emis în luna decembrie a anului 2006, iar reclamantul a depus cererea însoţită de acest document la data de 7 iunie 2007, în mod corect drepturile sale au fost acordate începând cu data de 1 iulie 2007.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961.
Potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, persoanele îndrituite beneficiază de prevederile legii cu începere din data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Totodată, potrivit art. 7 din Legea nr. 309/2002, casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, atunci când sunt sesizate sau din proprie iniţiativă, verifică legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentei legi, iar în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, procedează la emiterea decizie de revizuire.
Din actele dosarului, se constată că prin cererea înregistrată la instituţia pârâtă din 4 martie 2003, petentul D.A. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, iar prin Hotărârea nr. 4933/5138 din 11 iulie 2003 cererea acestuia a fost admisă, acordându-i-se drepturile prevăzute de actul normativ în speţă pentru perioada 04 aprilie 1958 - 28 iunie 1958, nefiind valorificat intervalul de timp cuprins între 13 iunie 1956 - 4 aprilie 1958, reţinându-se că în această perioadă reclamantul a fost încorporat la I.F.E.T. Doftana, care nu se regăseşte în Lista cuprinzând evidenţa detaşamentelor de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie reclamantul D.A., soluţionată în mod irevocabil prin Decizia nr. 5535 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La data de 19 noiembrie 2007, pârâta emite Hotărârea nr. 4933/5138, hotărâre de revizuire, prin care recunoaşte reclamantului beneficiul Legii nr. 309/2002 pentru întreaga perioadă, respectiv 16 iunie 1956 - 30 iunie 1958, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data de 01 iulie 2007.
Or, din economia art. 5 din Legea nr. 309/2002, rezultă că, la stabilirea datei de la care persoanele îndrituite beneficiază de prevederile legii, legiuitorul a avut în vedere momentul depunerii cererii, iar nu data depunerii unui act suplimentar în dovedire ori data la care emitentul este sesizat, în temeiul art. 7 din acelaşi act normativ, în vederea verificării legalităţii drepturilor acordate beneficiarilor legii.
În atare condiţii, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, reclamantul este îndrituit la acordarea drepturilor cuvenite începând cu 01 aprilie 2003, respectiv data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Hunedoara împotriva sentinţei nr. 17/F/CA/2008 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2981/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3172/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
