ICCJ. Decizia nr. 3212/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3212/2008
Dosar nr. 2153/54/2007
Şedinţa publică din1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2008 la Curtea de Apel Craiova, Universitatea C.B. Târgu Jiu a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 66 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei Curţii de Apel în sensul admiterii acţiunii recurentei - reclamante.
În motivarea recursului, recurenta susţine că potrivit Legii nr. 84/1955 privind învăţământul art. 60 alin. (1) prevede că: activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral cu frecvenţă redusă şi la distanţă.
Aşa fiind, a susţinut recurentul activitatea desfăşurată de universitate „învăţământul la distanţă" în perioada 1999-2002, este legală întrucât universitatea avea cursuri de zi şi chiar neautorizată dacă ar fi, recurenta consideră că nu este activitate de comerţ şi ca atare nu există o bază legală pentru calcularea T.V.A..
A.N.A.F. şi D.G.F.P. a Judeţului Gorj a formulat întâmpinare la 14 iulie 2008, precizând că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că prin HG nr. 696 din 17 august 2000 Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată privind specializarea Drept - forma învăţământ „zi", neexistând o acreditare sau autorizaţie de funcţionare provizorie pentru forma de „învăţământ la distanţă".
Mai mult se menţionează că numai în măsura în care unitatea de învăţământ ar fi îndeplinit condiţia legală de a fi autorizată să funcţioneze provizoriu sau de a fi acreditată ar fi putut beneficia de scutire de T.V.A.
Se mai arată de intimata că atât din conţinutul HG nr. 410/2002 privind structurile şi specializările universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu din instituţiile de învăţământ superior cât şi din conţinutul HG nr. 1082/2003 pentru modificarea HG nr. 410/2002, se reţine că Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată pentru forma de învăţământ„zi" pentru specializările drept, finanţe - bănci şi economia comerţului, turismului şi serviciilor şi nu pentru forma de „învăţământ la distanţă".
Legea privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor prevede ca autorizarea de funcţionare provizorie pentru facultate, colegii şi specializări, se acordă de Guvern, iar hotărârile emise de acesta, în aplicarea legii stipulează specializarea, durata studiilor şi forma de organizare respectiv „zi", „învăţământ la distanţă", „ învăţământ cu frecvenţa redusă".
Potrivit adresei nr. 24319 din 22 ianuarie 2007 a M.E.C. – Direcţia de audit „ Specializările învăţământ la distanţă, drept, Târgu Jiu şi „învăţământ la distanţă" Drept Slatina, nu figurează în nici o hotărâre de guvern ca fiind autorizate provizoriu sau acreditate.
Specializările învăţământ „la distanţă" finanţe bănci Târgu Jiu – „învăţământ la distanţă" - economia comerţului, turismului şi serviciilor Slatina, nu figurează în HG nr. 1082/2003 pentru modificarea HG nr. 410/2002.
Deci a subliniat intimata-pârâtă, întrucât recurenta-reclamantă nu deţine autorizaţie de funcţionare provizorie pentru forma de învăţământ „la distanţă" – specializările drept, finanţe-bănci, economia comerţului, turismului şi serviciilor, desfăşurate la „Slatina şi Târgu Jiu, Universitatea „Constantin Brâncuşi" Târgu Jiu nu se încadrează în categoria instituţiilor de învăţământ care pot beneficia de scutire de plata TVA, conform prevederilor art. 6 lit. b) din OUG nr. 17/2000, art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 şi art. 141 lit. f) din C. fiscal.
Cât priveşte susţinerea recurentei că s-ar datora T.V.A., intimata a invocat dispoziţiile art. 6 lit. b) din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A. potrivit cărora: „sunt scutite de T.V.A. următoarele operaţiuni :
A) Livrările de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată…;
B) Unităţile şi instituţiile de învăţământ aprobate prin Legea Învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările, iar potrivit pct. 4.2. din HG nr. 401/2000 privind normele metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000: „sunt scutite de T.V.A., unităţile autorizate de M.E.N., să desfăşoare activităţile cuprinse în sistemul naţional de învăţământ reglementate de art. 15 alin. (5) din Legea Învăţământului nr. 84/1995 republicată".
Deci plata T.V.A. a precizat intimata pentru prestările de servicii rezultate din activităţile neautorizate desfăşurate de recurentă, fără a avea vreo legătură cu caracterul comercial sau necomercial al activităţii desfăşurate.
În faţa instanţei de recurs nu s-au mai administrat alte probe, faţă de cele prezentate în faţa instanţei de fond.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 66 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de Universitatea C.B. Târgu Jiu, în contradictoriu cu D.G.F.P. a Judeţului Gorj şi A.N.A.F., având ca obiect anularea actului de control taxe şi impozite.
Instanţa de fond a reţinut că, în perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2006, reclamanta Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost supusă unei inspecţii fiscale ce a vizat perioada 1 ianuarie 2001 – 31 decembrie 2006. Organul fiscal a reţinut că în perioada ianuarie 2001 – aprilie 2005, recurenta - reclamantă a încasat de la cursanţi taxe şcolare pentru activităţile de învăţământ universitar, forma învăţământ la distanţă, specializările drept, finanţe - bănci, economia comerţului turismului şi serviciilor desfăşurate, la Slatina şi Târgu Jiu, fără să deţină autorizaţie provizorie de funcţionare sau acreditare pentru această formă de învăţământ.
S-a mai reţinut că în anii 2001 - 2003, universitatea a organizat concurs de admitere la specializările drept, finanţe - bănci, economia comerţului, turismului şi serviciilor, „învăţământ la distanţă", desfăşurate la Slatina şi Târgu Jiu, încasând taxa de participare, fără însăa deţine autorizaţie provizorie de organizare – admitere.
Ca atare, organul fiscal a procedat la calcularea T.V.A. asupra veniturilor astfel obţinute.
Instanţa de fond a reţinut a fi incidente în cauză dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 88/1993, republicată, potrivit cărora instituţiile de învăţământ superior funcţionează pe principiul nonprofit. De asemenea se reţin incidente dispoziţiile art. 29 din acelaşi act normativ care stipulează că „specializările sunt considerate unităţi distincte care se supun separat procedurii de evaluare academică şi acreditare prevăzute de lege".
S-au mai reţinut a fi aplicabile dispoziţiile art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 84/1995 şi cele ale Ordinului M.E.N., nr. 3289 din 19 februarie 1998, nr. 5181/1998, potrivit cărora, centrele de învăţământ la distanţă operează în cadrul specializărilor autorizate sau acreditate conform cu reglementările legale.
Conform HG nr. 696 din 17 august 2000, pentru Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost acreditată specializare drept, forma de învăţământ zi, neacordându-se astfel o acreditare sau autorizare de funcţionare provizorie pentru forma de învăţământ la distanţă.
Deci, a reţinut instanţa de fond, recurenta – reclamant nu este scutită de plata T.V.A..
Verificându-se actele cauzei, hotărârea atacată, şi avându-se în vedere motivele de recurs formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică astfel că recursul declarat va fi respins în baza art. 312 din C. proc. civ.
Conform HG nr. 410/2002 şi HG nr. 1082/2003 se constată că Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost acreditată pentru forma de învăţământ la zi şi nu pentru forma de învăţământ la distanţă.
Deci reclamanta nedeţinând autorizaţie de funcţionare provizorie pentru forma de „învăţământ la distanţă", specializările drept, finanţe - bănci, economia comerţului, turismului şi serviciilor, desfăşurate la Slatina şi Târgu Jiu Universitatea C.B. Târgu Jiu, nu se încadrează în categoria instituţiilor de învăţământ care pot beneficia de scutiri de plata T.V.A..
Aşa fiind în mod corect, intimata a emis Decizia nr. 114/2007 şi adresa din 22 ianuarie 2007 stabilindu-se astfel ca recurenta - reclamantă să plătească T.V.A. pentru veniturile obţinute din taxa de şcolarizare şi taxa de participare la concursurile de admitere.
Recursul declarat fiind neîntemeiat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Universitatea C.B. Târgu Jiu împotriva sentinţei nr. 66 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3205/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3253/2008. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
