ICCJ. Decizia nr. 3205/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3205/2008
Dosar nr. 4686/2/2007
Şedinţa publică din 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 14 aprilie 2008, Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat cerere de recurs împotriva sentinţei nr. 3226/10 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii formulate de G.D.
În acest sens se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv se susţine că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, făcându-se aplicarea greşită a legii atunci când s-a considerat de instanţa de fond că ordinul nr. 5751/29 mai 2007 emis de A.N.V. a încălcat dispoziţiile art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 (care reglementează o nulitate expresă şi absolută neindicându-se instanţa competentă la care actul poate fi contestat).
Sub acest aspect se precizează că în partea finală a actului administrativ s-a precizat că poate fi atacat la secţia de contencios administrativ. De altfel a menţionat recurenta ordinul a fost emis în baza Legii nr. 188/199 care face referire expresă la instanţa competentă astfel că reclamantul nu putea invoca necunoaşterea legii.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut emiterea ordinului, în perioada în care reclamantul – intimat era în concediu medical.
Acesta, întrucât a precizat recurenta, la data eliberării certificatului de concediu medical cercetarea disciplinară a reclamantului era încheiată, dar reclamantul nu a adus la cunoştinţa organului competent a aplica sancţiunea disciplinară despre existenţa stării de boală şi a certificatului medical. Reclamantul a depus certificatul medical la D.R.V. Bucureşti şi nu la conducerea A.N.V., competentă a aplica sancţiunea.
Aşa fiind recurentul susţine că actul medical a fost obţinut pro cauza.
Intimatul G.D. a formulat întâmpinare în care a precizat că nu a pus în discuţie necunoaşterea legii privind nemenţionarea în actul administrativ atacat a instanţei la care se face contestarea actului administrativ şi a termenului de contestare. El a făcut precizarea că prin art. 35 alin. (2) lit. e) şi f) din HG nr. 1210/2003 se reţine o nulitate absolută şi expresă în condiţiile în care în actul administrativ nu menţionează instanţa şi termenul de contestare, acestea fiind susţinerile sale.
Cât priveşte împrejurarea relatată de recurentă că la data concediului medical, cercetarea disciplinară era încheiată, este nerelevantă cauzei cât timp art. 35 din Legea nr. 188/1999 nu face nici o distincţie în raport de momentul încheierii cercetării disciplinare şi cel al emiterii actului medical. Cât priveşte susţinerea că actul medical a fost emis pro casa precizează că susţinerea recurentului este în afara oricărei dovezi administrate.
A mai precizat că el a depus certificatul medical la compartimentul specializat al angajatorului, îndeplinindu-şi obligaţia în legătură cu concediul medical.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 3226 din 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis acţiunea formulată în contencios administrativ şi fiscal de G.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.V. S-a anulat Ordinul 5751 din 29 mai 2007 de pârâtă şi s-a dispus încadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului.
Pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, de la 30 mai 2007 şi până la reintegrarea efectivă precum şi la plata sumei de 1004 cu cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că prin Ordinul 5751 din 29 mai 2007 vicepreşedintele A.N.A.F. a dispus destituirea reclamantului din funcţia publică conform art. 65 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 188/1999 începând cu 30 mai 2007.
Pentru aplicarea acestei sancţiuni s-a reţinut că reclamantul nu a respectat prevederile cap II, art. 6 lit. d) din codul de conduită al funcţionarului din cadrul autorităţii vamale şi pe cele stipulate în art. 65 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 188/1999.
Totodată s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 lit. a) şi b) din codul de conduită al funcţionarului public din cadrul autorităţii vamale.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit certificatului de concediu medical depus în copie la fila 46 dosar, reclamantul s-a aflat în concediu medical în perioada 25 mai 1007 – 31 mai 2007.
Aşa fiind s-a constatat că emiterea ordinului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, conform cărora în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu vor înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Constatând că nu s-au respectat dispoziţiile imperative ale legii şi care atrag nulitatea actului prin care se dispune încetarea sau modificarea raportului de serviciu în alte condiţii decât din iniţiativa funcţionarului public, reţinându-se şi încălcarea art. 35 alin. (2) lit. e) şi f) din HG nr. 1210/2003, în vigoare la data emiterii actului contestat s-a admis acţiunea formulată de reclamantul G.D.
Verificându-se cauza în raport de hotărârea atacată, şi de motivele de recurs invocate, se constată că recursul declarat de A.N.V. este neîntemeiat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ. întrucât sentinţa atacată este legală şi temeinică.
În mod legal instanţa de fond constatând că actul administrativ atacat în cauză a fost emis în perioada în care intimatul-reclamant se afla în concediu medical dovedit în cauză (fila 46 dosar) instanţa de fond a stabilit în mod corect caracterul abuziv, vătămător pentru reclamant al actului atacat.
Pe de altă parte este evidentă şi încălcarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. e) şi lit. f) din HG nr. 1210/2003 sancţionată de lege cu nulitatea actului administrativ.
Susţinerea recurentului că actul medical invocat de reclamant este pro causa nu este dovedită. Pe de altă parte sancţionarea cu nulitatea actului emis provine din însăşi prevederile legale deci susţinerea că reclamantul n-ar putea invoca necunoaşterea legii este fără legătură cu cauza.
Aşa fiind recursul declarat este neîntemeiat astfel că va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 3226 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3172/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3212/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
