ICCJ. Decizia nr. 3050/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3050/2008
Dosar nr. 2045/2/2007
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 19 martie 2007, reclamantul M.D. a chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând obligarea acestuia să-i recunoască dreptul la atribuirea gratuită a unui mijloc de transport autonom, corespunzător standardelor internaţionale pentru marii mutilaţi şi pentru persoanele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341 din 12 iulie 2004.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este pensionat cu gradul 3 de invaliditate ca urmare a rănilor suferite în timpul evenimentelor din decembrie 1989, situaţie care îi conferă dreptul de a beneficia de prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004. Cu toate că a făcut numeroase demersuri în acest sens, pârâtul refuză nejustificat să-i rezolve cererea.
Prin sentinţa civilă nr. 2788 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să recunoască reclamantului dreptul de a beneficia de un mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale.
S-a reţinut pentru aceasta că s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 5 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 341/2004, fiind deţinător al titlului prevăzut de lege şi rănit gradul 3 de invaliditate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens, recurentul a susţinut că reclamantul-intimat a beneficiat de dispoziţiile Legii nr. 34/2004 prin Convenţia nr. 18/2661 din 16 aprilie 2002, fiindu-i acordat cu titlu gratuit un autoturism Dacia 1310LI Berlină, an de fabricaţie 2002, cu obligaţia expresă în sarcina sa de a-l adapta la deficienţele locomotorii pe care le are.
Cum această obligaţie s-a dovedit a nu fi îndeplinită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (sentinţa civilă nr. 6122/2004 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti) a fost obligat să restituie autoturismul, fapt realizat la 5 aprilie 2006.
În atare situaţie, atribuirea unui nou mijloc de transport contravine dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 care prevede explicit că de acest drept nu mai pot beneficia persoanele cărora le-a mai fost acordat.
Recursul este fondat.
Prin acţiune, reclamantul a solicitat recunoaşterea dreptului pe care îl conferă dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 341/2004 privind recunoştinţa faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, respectiv acela de a-i fi atribuit gratuit un mijloc de transport autonom, un autoturism corespunzător standardelor internaţionale.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, pentru marii mutilaţi şi persoanele cu grad de invaliditate locomotorie [art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1] se prevede scutirea de plata taxelor şi impozitelor pentru autoturisme hycomat şi motociclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat sau atribuirea gratuită, în proprietate a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale.
Este evident că legiuitorul a prevăzut atribuirea gratuită, în proprietate, pentru mijlocul de transport autonom corespunzător standardelor internaţionale şi care poate fi utilizat de către persoanele cu handicap fizic.
Or, prin acţiune, reclamantul solicită expres atribuirea gratuită a unui autoturism ca mijloc de transport autonom şi care neadaptat la invaliditatea sa, nu poate fi inclus în categoria celor pe care le are în vedere textul de lege menţionat.
De altfel, reclamantului i-a fost atribuit în condiţiile Legii nr. 42/1990 un autoturism Dacia 1310 pe care, potrivit convenţiei încheiate la acel moment (18/2661 din 16 aprilie 2002) s-a obligat să-l adapteze la deficienţele sale locomotorii.
Cum acest lucru nu s-a întâmplat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, a fost obligat să-l înapoieze pârâtei.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 341/2004 care interzic acordarea acestui drept persoanelor care au mai beneficiat de el, urmează a se constata că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa fondului că reclamantul este îndreptăţit să-l primească.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 2788 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de M.D. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3049/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 3053/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
