ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3405/2008
Dosar nr. 1502/33/2007
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 septembrie 2007, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21690 din 9 iulie 2007, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 61 din 18 ianuarie 2008, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945 să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar că reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu în cursul lunii octombrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că din declaraţiile martorilor rezultă date insuficiente şi contradictorii ce nu pot fi coroborate în favoarea reclamantei.
S-a mai arătat că instanţa a greşit administrând o sigură probă cu martor şi că din probele din dosar nu rezultă motivul refugiului şi perioada.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declaraţiile martorilor C.L. şi T.I., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că reclamanta împreună cu mama sa au fost obligate să se refugieze din localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice, începând cu luna octombrie 1940, până în martie 1945.
Deşi la dosarul cauzei au fost depuse declaraţiile autentificate a doi martori, precum şi acte de stare civilă, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus menţionate şi pentru a vedea astfel dacă reclamanta - intimată era îndreptăţită la acordarea drepturilor compensatorii, instanţa de fond a procedat şi la audierea nemijlocită a martorului B.V.
De altfel, martorilor T.I. şi C.L. le-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cum rezultă din dovezile dosarului de fond.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 61 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 3404/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Contencios → |
---|