ICCJ. Decizia nr. 3407/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3407/2008
Dosar nr. 1561/35/2007
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 decembrie 2007, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 13444 din 16 noiembrie 2007 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 51/CA din 31 martie 2008, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin probele de la dosar, reclamantul P.D. a făcut dovada calităţii de refugiat ca urmare a cedării Ardealului de Nord de către România, în urma Dictatului de la Viena.
Având în vedere că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, suferind aceleaşi persecuţii etnice ca şi aceştia, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susţinut că intimatul - reclamant nu a făcut dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu.
S-a mai susţinut că declaraţiile martorilor sunt contrazise de actele oficiale depuse în susţinerea cererii reclamantului.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declaraţiile notariale ale martorilor L.A. şi M.G., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă, extrasul din registrul refugiaţilor întocmit în perioada 2 noiembrie 1940 – 25 octombrie 1944 de Prefectura judeţului Bihor şi declaraţiile judiciare ale aceloraşi martori, rezultă că s-a făcut dovada refugiului familiei reclamantului, din localitatea de domiciliu, în Beiuş, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate asupra populaţiei din zonă de către autorităţile maghiare, după cedarea Ardealului de Nord.
De altfel, martorii L.A. şi M.G. sunt beneficiari ai drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, conform dovezilor din dosarul de fond.
Cum reclamatul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor, la 9 martie 1942 potrivit certificatului de naştere depus la dosar, situaţia fiind lămurită şi prin declaraţia martorului L.A., în sensul că mama reclamantului s-a întors în localitatea de domiciliu pentru a naşte după care a plecat din nou în refugiu, rezultă că, în mod corect instanţa de fond a apreciat că sunt incidente prevederile legale mai sus enunţate, întrucât copilul născut în aceste condiţii are acelaşi statut ca şi părinţii săi, prin aceea că a suferit aceleaşi privaţiuni, efectele strămutării răsfrângându-se şi asupra sa.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 51/CA din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3406/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3409/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
