ICCJ. Decizia nr. 3410/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3410/2008
Dosar nr. 3660/1/2008
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 aprilie 2008, B.I.E., R.I.C. şi M.M. au formulat recurs în temeiul art. 20 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. împotriva Hotărârii nr. 345 din 10 aprilie 2008 a Plenului C.S.M. prin care s-a dispus că „termenul de 2 ani de la numirea în funcţie, la care se referă art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, se calculează de la data numirii în funcţia de judecător sau procuror prin decret al Preşedintelui României".
Recurentele invocă nelegalitatea hotărârii atacate, pentru încălcarea principiului supremaţiei legii faţă de actele cu forţa juridică inferioară emisă în baza ei.
Susţin recurentele că hotărârea atacată adaugă la lege, prin impunerea unei condiţii suplimentare pentru promovarea în funcţie, alta decât cele prevăzute de Legea nr. 303/2004, respectiv aceea că persoana să fi avut cel puţin 2 ani calitatea de judecător definitiv.
Astfel, s-a susţinut că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 prevede că prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcţie fără a distinge între judecătorii şi procurorii stagiari, numiţi de C.S.M. şi cei definitivi, numiţi prin decret al Preşedintelui României.
S-a precizat că prin adăugarea la lege, hotărârea C.S.M. înlătură de la posibilitatea evaluării, şi, prin urmare, a promovării, persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime impuse de art. 44 şi respectiv art. 50 din Legea nr. 303/2004, întrucât înscrierea la concurs nu va fi posibilă în lipsa evaluării.
Recurentele au mai arătat că excluderea de la evaluare a perioadei de stagiu contravine nu doar literei legii, ci şi spiritului ei, toate criteriile prevăzute de regulamentul de evaluare fiind în totalitate regăsite şi în activitatea judecătorilor şi procurorilor stagiari.
În plus, s-a menţionat că aceşti magistraţi ar fi şi dezavantajaţi faţă de promoţiile anterioare care, în lipsa unei proceduri de evaluare, au beneficiat de includerea perioadei de stagiu în calculul vechimii pentru promovare, fără a le fi impusă şi condiţia suplimentară de a fi fost judecători sau procurori definitivi 2 ani înaintea promovării.
De asemenea, recurentele au învederat că hotărârea atacată este nelegală şi pentru că, dacă prima evaluare ar avea loc la 2 ani de la numirea în funcţie prin decret prezidenţial, s-ar depăşi termenul prevăzut de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text care stabileşte că judecătorii şi procurorii sunt supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări.
Prin întâmpinare, C.S.M. a cerut respingerea recursului cu motivarea că Legea nr. 303/2004, reglementează distinct statutul judecătorilor şi procurorilor stagiari şi respectiv al celor definitivi, inclusiv sub aspectul etapei evaluării activităţii acestora de către comisia de evaluare.
Astfel, prevederile art. 39 alin. (2) din lege şi cele cuprinse în art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, care dispun că prima evaluare a acestor magistraţi să se facă la doi ani de la numirea în funcţie, se referă exclusiv la judecătorii şi procurorii definitivi, nu şi la cei stagiari. Acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 - art. 24 din Legea nr. 303/2004 şi ale Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, care prevăd întocmirea periodică a unor referate de evaluare individuală.
Intimatul arată că prin hotărârea atacată au fost corect interpretate dispoziţiile legale privind evaluarea performanţelor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, referitor la momentul de la care curge termenul de 2 ani prevăzut de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi art. 29 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 676 din 4 octombrie 2007, neputându-se susţine că s-ar fi adăugat la lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 345/2007 s-a decis referitor la termenul de 2 ani prevăzut de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi de art. 29 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, că acesta se calculează de la data numirii în funcţia de judecător sau procuror, prin decret al Preşedintelui României.
De asemenea, s-a hotărât că nu este posibilă efectuarea în cursul anului 2008 a primei evaluări a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor care nu au împlinit 2 ani de la numirea în funcţie la momentul declanşării actualei proceduri de evaluare.
Prin adoptarea acestei hotărâri, intimatul a dat eficienţă prevederilor din lege şi regulament referitoare la prima evaluare a activităţii judecătorilor şi procurorilor care, în urma ultimelor modificări legislative, are loc la 2 ani de la numirea în funcţie.
Cu privire la sintagma „numirea în funcţie", prevăzută la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, intimatul a apreciat în mod justificat că se referă la judecătorii şi procurorii definitivi, care, potrivit art. 31 alin. (1) din aceeaşi lege, au promovat examenul de capacitate şi sunt numiţi în funcţie prin decret al Preşedintelui României, la propunerea C.S.M.
În sensul că momentul numirii în funcţia de judecător sau procuror se situează la data intrării în vigoare a decretului emis de Preşedintele României sunt şi dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora în perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire, judecătorii şi procurorii primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.
Hotărârea atacată a reţinut în mod întemeiat că judecătorilor şi procurorilor stagiari le este aplicabilă o procedură specială de evaluare a activităţii profesionale, prevăzută la art. 22 - art. 24 din Legea nr. 303/2004, dispoziţii care au rămas în vigoare după modificarea şi completarea capitolului privind formarea profesională şi evaluarea magistraţilor.
Astfel, stagiarii sunt obligaţi să-şi continue formarea profesională sub coordonarea unui îndrumător de stagiu - un judecător sau procuror care întocmeşte trimestrial un referat de evaluare individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau procuror.
De asemenea, în vederea prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare individuală trebuie să cuprindă şi avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
În raport de aceste dispoziţii legale, este întemeiată susţinerea intimatului că din moment ce examenul de capacitate are ca scop verificarea cunoştinţelor teoretice şi practice, promovarea atestând corespunderea profesională, nu se mai justifică verificarea activităţii şi de către comisia de evaluare.
Curtea reţine că hotărârea contestată corespunde literei şi spiritului legii, susţinerea recurenţilor că prin calcularea termenului de 2 ani doar de la data numirii în funcţie prin decret prezidenţial, nu şi de la data numirii ca judecător sau procuror stagiar de către C.S.M., s-ar adăuga la lege, neavând suport.
Nu poate fi primită nici susţinerea recurentelor că ar fi defavorizaţi faţă de alte promoţii de judecători şi procurori ce au susţinut anterior examenul de capacitate şi care, în lipsa unei proceduri de evaluare, au beneficiat de includerea în calculul vechimii pentru promovare a perioadei de stagiu.
Şi anterior ultimei modificări a Legii nr. 303/2004 cu privire la formarea profesională a judecătorilor şi procurorilor existau dispoziţii referitoare la evaluarea activităţii profesionale a acestora, calificativele acordate prin rapoartele de evaluare constituind unul din criteriile avute în vedere la promovarea în funcţie.
În acest context nici invocare principiului nediscriminării şi cel al egalităţii de tratament nu poate fi reţinută ca motiv temeinic în anularea hotărârii recurate, întrucât situaţia menţionată în recurs nu se circumscrie conceptului de discriminare.
Principiul egalităţii de drepturi, consfinţit constituţional, presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se ca legiuitorul să stabilească norme diferite în raport cu persoana aflată în situaţii diferite ca în situaţia invocată de recurente privind alte promoţii de judecători sau procurori care au susţinut anterior examenul de capacitate.
În raport de aceste considerente constatând ca nefondate criticile de nelegalitate aduse hotărârii celorlalte, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I.E., R.I.C. şi M.M. împotriva Hotărârii nr. 345 din 10 aprilie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3409/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3414/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
