ICCJ. Decizia nr. 3415/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3415/2008
Dosar nr. 6225/1/2008
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. s-a respins cererea formulată de C.A.F. de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.A.F., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a arătat că începând cu data de 1 noiembrie 2005, prin Ordinul nr. 2273 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost numit pe o perioadă nedeterminată în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Craiova.
A mai arătat recurentul că numirea sa în funcţie s-a făcut în temeiul art. 75 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi art. 1 şi art. 26 din Legea nr. 508/2004, cu avizul favorabil al C.S.M., secţia pentru procurori, în urma admiterii la interviul organizat.
S-a arătat, de asemenea, că art. 75 alin. (3) – (8) din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau promovare într-o funcţie de execuţie, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004.
Recurentul a susţinut, în consecinţă, că numirea în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. a candidaţilor admişi în urma procedurii de selecţie prevăzută de art. 75 din Legea nr. 304/2004 le conferă acestora gradul profesional corespunzător nivelului parchetului din care face parte structura respectivă.
Totodată, recurentul a arătat că D.I.I.C.O.T. a fost înfiinţată din raţiuni de politică a justiţiei, de eficientizare a luptei împotriva criminalităţii organizate, în vederea realizării obiectivelor de aderare a României la U.E., şi a invocat în sprijinul susţinerilor sale jurisprudenţa C.E.D.O.
Intimatul C.S.M. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, susţinând că, potrivit art. 43 din Legea nr. 304/2004 promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete.
Se mai susţine că, a considera că procurorii de la D.I.I.C.O.T. dobândesc în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie înseamnă, în mod evident, eludarea dispoziţiilor legale privitoare la promovarea în funcţii de execuţie imediat superioare.
De asemenea, intimatul a arătat că salarizarea procurorilor din cadrul D.I.I.C.O.T. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu conferă acestora de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În esenţă, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului C.A.F., care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condiţiile art. 8 din Legea nr. 508/2004 şi art. 75 din Legea nr. 304/2004, în vigoare la acea dată.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest fapt rezultând în mod expres şi fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „prin prezenta lege se înfiinţează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie".
De asemenea, este necontestat faptul că numirea recurentului la D.I.I.C.O.T. s-a făcut potrivit art. 8 din Legea nr. 508/2004 şi art. 75 din Legea nr. 304/2004, în vigoare la acea dată, dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurentul C.A.F. a fost numit în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2273/2005 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ulterior interviului susţinut şi avizului favorabil de numire în funcţie emis de Secţia pentru procurori a C.S.M.
Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condiţiile speciale derogatorii de la dreptul comun şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 303/2004.
Sub acest aspect, se are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui parchet.
Existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu servicii şi birouri teritoriale, fără a trage însă concluzia că procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora ar avea competenţe sau grade diferite, deoarece ei se află în cadrul aceleiaşi structuri şi anume D.I.I.C.O.T.
Având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri nu se poate reţine o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De altfel, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Curtea are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detaşări sau delegări - instituţii care nu se confundă cu „numirea" în funcţie).
Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condiţiile legii speciale la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl priveşte pe recurentul C.A.F. motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe recurent, va admite cererea acestuia şi îl va obliga pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A.F. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl priveşte pe recurentul C.A.F. şi în consecinţă admite cererea acestuia.
Obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3414/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3417/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
