ICCJ. Decizia nr. 3634/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3634/2008
Dosar nr. 181/36/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să-i recunoască calitatea de persoană strămutată în condiţiile OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 25 februarie 1944 în localitatea Beidaud judeţul Tulcea, că a fost strămutată şi că îndeplineşte condiţiile pentru a i se recunoaşte calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 268/CA din 3 aprilie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 549 din 28 februarie 2006 emisă de pârâtă, şi constatând că reclamanta are calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940, ea fiind născută în perioada de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că intimata nu are calitate de persoană strămutată, întrucât s-a născut în anul 1944 şi nu în 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România.
Pe de altă parte, susţine recurenta, potrivit art. 1 din Anexa c din Acordul privitor la schimbul de populaţiune română şi bulgară ce face parte din Tratatul semnat la Craiova între Bulgaria şi România părţile contractante urmau să procedeze într-un termen de trei luni de la schimbul instrumentelor de ratificare, la un schimb obligatoriu, între supuşii români de origine etnică bulgară din judeţul Tulcea şi Constanţa şi supuşii români de origine română din judeţele Durostor şi Caliacra.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este necontestat că intimata - reclamantă s-a născut „după strămutarea părinţilor săi" (la 25 februarie 1944 în localitatea Beidaud Raionul Istria).
Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale şi asupra intimatei - reclamante.
Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta - pârâtă, că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatei - reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, iar, pe de altă parte, faptul că aceasta s-a născut în perioada prevăzută de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Înalta Curte, constată astfel că atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a finalităţii legii.
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Referitor la critica potrivit căreia Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute, după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate, urmează să se constate că este neîntemeiată. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde vreo limitare în acest sens.
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 268/CA din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3630/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3636/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
