ICCJ. Decizia nr. 3623/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3623/2008
Dosar nr. 475/46/2007
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 mai 2007, reclamanta S.C. a chemat în judecată D.G.F.P. Argeş solicitând anularea deciziei 28557 din 25 ianuarie 2007 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva procesului verbal de inspecţie nr. 16700 din 27 februarie 2007.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin procesul verbal de inspecţie nr. 16700 din 27 februarie 2007 s-a reţinut în sarcina sa că nu a verificat şi nu a înscris în procesul verbal 12417 din 1 august 2006 constatările referitoare la înregistrarea şi evidenţierea în evidenţa contabilă a SC A. SA a T.V.A. colectată, aferentă lunii februarie 2004 precum şi nerespecării dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 521/2003 prin emiterea cu întârziere de 30 şi respectiv 45 de zile a unui număr de trei facturi, că nu a propus efectuarea unei inspecţii fiscale parţiale în vederea calculării de accesorii aferente T.V.A. colectată şi evidenţiată cu întârziere.
Or, în condiţiile în care prin ordinul de investire - atribuţiile sale de control s-au limitat strict la sesizările făcute de Asociaţia S.M., iar practic activitatea sa de controls-a desfăşurat numai în ziua de 24 iulie 2006, greşit s-a apreciat că ar fi trebuit să calculeze accesoriile datorate de SC A. SA - cu atât mai mult cu cât aceasta a intrat în procedura falimentului din 15 iunie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, a admis în parte acţiunea în sensul că a anulat Decizia şi procesul verbal de inspecţie, contestate, în ce o priveşte pe reclamantă.
S-a reţinut pentru aceasta că potrivit ordinului de investire, reclamanta avea obligaţia să verifice dacă s-au emis facturi şi dacă s-a înregistrat T.V.A. aferent.
Cum activitatea de control nu putea excede acestei investiri, greşit organele de control superior i-au imputat o serie de abateri.
Apreciind această hotărâre ca fiind nelegală şi netemeinică în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., D.G.F.P. Argeş a declarat recurs.
În esenţă, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond care nu a reţinut că reclamanta - intimată nu s-a conformat atribuţiilor de control şi nu a consemnat în procesul verbal nr. 12417 din 1 august 2006, că T.V.A.-ul aferent unui număr de trei facturi au fost emise cu întârziere de 30 şi respectiv 45 de zile de la data efectuării plăţii de către SC M.M.G. SRL către SC A. SA era o obligaţie ce trebuia colectată şi evidenţiată ca fiind datorată de SC A. SA în februarie 2004. Tot greşit s-a apreciat de către recurentă şi faptul că nu s-a reţinut obligativitatea pentru reclamantă şi colegii săi de a propune în raport de constatările făcute un control fiscal parţial în vederea calculării de accesorii aferente înregistrării cu întârziere a T.V.A.-ului.
Recursul nu este fondat.
Prin ordinul de serviciu nr. 227 din 24 iulie 2006, reclamanta S.C. a fost delegată să verifice aspectele sesizate de Asociaţia S.M. privind evaziunea fiscală la SC A. SA prin vânzarea de active către SC M.M.G. SRL.
Rezultatele acestei verificări au fost consemnate în procesul verbal nr. 12417 din 1 august 2006.
Ulterior, prin procesul verbal 16700 din 27 februarie 2007, întocmit de consilierii superiori din cadrul Compartimentului Inspecţiei D.G.F.P. Argeş, se reţine în sarcina semnatarilor procesului verbal din august 2006, respectiv şi a reclamantei intimate din cauza de faţă, că nu au consemnat emiterea cu întârziere de 30 şi respectiv 45 de zile a facturilor 6872503 din 31 martie 2004; 8645272 din 15 aprilie 2004 şi 8642273 din 15 aprilie 2004; că nu au calculat şi accesoriile aferente T.V.A. pentru aceste facturi şi nu au propus o inspecţie fiscală parţială tocmai având în vedere emiterea cu întârziere a acestor facturi.
Or, în condiţiile în care ordinul nr. 227/2006 emis în sarcina reclamantei s-a referit exclusiv la verificarea aspectelor sesizate de Asociaţia S.M. prin adresa 57857 din 26 iunie 2006, înregistrată la A.N.A.F. şi transmisă cu nota 301349/2006, aspecte ce vizau o situaţie de evaziune fiscală privind vânzările de acţiuni către SC M.M.G. SRL; iar ordinul de serviciu 222/2006 privind alţi inspectori a vizat verificarea de către aceştia a obligaţiilor fiscale ale SC A. SA legal şi temeinic s-a apreciat de către instanţa de fond, că reclamanta intimată S.C. nu trebuie să verifice aspecte legate de calculul accesoriilor şi cu atât mai puţin nu avea obligaţia să propună o inspecţie fiscală parţială.
De altfel, pentru soluţionarea sesizărilor formulate în legătură cu încălcarea legislaţiei fiscale prin OG nr. 92/2003 art. 95, s-a prevăzut un control inopinant care exclude însă calcularea cuantumului obligaţiilor.
Astfel fiind şi cum reclamanta în limitele învestirii sale a răspuns punctual sesizării - cu privire la existenţa sau nu a unor fapte de evaziune fiscală, prin procesul verbal 12417 din 1 august 2006, necontestat de altfel pe acest aspect de către consilierii superiori - urmează a se aprecia ca fiind legală şi temeinică hotărârea Curţii de Apel Piteşti.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş împotriva sentinţei civile nr. 20 F-C din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3626/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
