ICCJ. Decizia nr. 3636/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3636/2008
Dosar nr. 263/42/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea hotărârii nr. 635 din 20 februarie 2008 şi pe cale de consecinţă să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, întrucât părinţii săi au fost obligaţia în anul 1941 să se mute din Ardealul ocupat în Regat, din motive etnice.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că mamei sale, P.V. i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii speciale, considerând că este normal să beneficieze şi el de aceste drepturi, întrucât s-a născut într-o familie de refugiaţi şi a suferit în perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945 ca şi părinţii săi, perioadă ce a lăsat urme grave asupra sănătăţii sale, în prezent fiind handicapat de gradul I.
Curtea de apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 100 din 7 aprilie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul nefiind strămutat în altă localitate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi neregăsindu-se în niciuna dintre situaţiile alternative enunţate de art. 2 din HG nr. 127/2000, nu poate fi beneficiar al dispoziţiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În ceea ce o priveşte pe P.V., mama reclamantului, instanţa de fond a reţinut că aceasta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a fost strămutată, ceea ce nu este valabil pentru fiul său care nu era nici născut, nici conceput la momentul strămutării.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul P.S.
Recurentul a susţinut în esenţă, că trebuie să i se stabilească calitatea de strămutat şi să i se acorde drepturile băneşti aferente, deoarece consecinţele strămutării au avut un impact negativ asupra dezvoltării sale ulterioare, în prezent fiind handicapat de gradul I.
A mai susţinut că, atât mama sa P.V. cât şi fratele său P.M.V. sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, deşi fratele său s-a născut la data de 2 aprilie 1944 în aceeaşi localitate, ca şi el.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este de necontestat faptul că recurentul - reclamant s-a născut „după strămutarea părinţilor săi în localitatea Târgovişte, situaţie care a avut însă aceleaşi consecinţe nefavorabile care a atât asupra familiei sale cât şi asupra sa, consecinţe datorate condiţiilor precare de viaţă.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului instanţei de fond în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi este eronată şi nu poate fi primită.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune pe lângă existenţa, de regulă a unui domiciliu comun, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire de dezvoltare, de educaţie etc.
Contrar celor susţinute de intimata - pârâtă şi reţinute de către instanţa de fond Înalta Curte constată că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor recurentului de persoană strămutată, iar pe de altă parte, faptul că recurentul s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945). Mai trebuie adăugat şi faptul că numitul P.M.V., fratele recurentului, născut la data de 2 aprilie 1944 tot în Târgovişte deci aflat într-o situaţie similară cu reclamantul, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute în Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice prin persoană persecută trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor, aşa cum este şi cazul recurentului - reclamant.
A raţiona altfel ar însemna ca la situaţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminări sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cu denumire simplificată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Faţă de cele ce preced, recursul este fondat urmând să fie admis să se caseze sentinţa atacată şi pe fond să se admită acţiunea formulată de reclamantul P.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.S.împotriva sentinţei civile nr. 100 din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de reclamantul P.S.
Anulează hotărârea nr. 635 din 20 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa şi obligă pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 16 martie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3634/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3637/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
