ICCJ. Decizia nr. 3640/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3640/2008
Dosar nr. 350/59/2008
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care a va pronunţa să dispună anularea hotărârii nr. 10360 din 21 martie 2008 emisă de pârâtă şi să fie obligată aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a refuzat recunoaşterea drepturilor de persoană strămutată, deşi este fiica numiţilor I.F. şi I.C., strămutaţi din comuna Caramanlâ judeţul Caliacra.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 117 din 6 mai 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 10360 din 21 martie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a avut domiciliul imediat după naştere, la părinţii săi, deci domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
A mai reţinut că precizările Casei Naţionale de Pensii sunt irelevante în cauză întemeindu-se pe prevederile legale privitoare la stabilirea filiaţiei care nu au legătură cu statutul de refugiat sau strămutat.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamanta nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, întrucât este născută la data de 17 aprilie 1944 în localitatea Mangalia judeţul Constanţa iar părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea Caramanlâ judeţul Caliacra în luna septembrie 1940.
A mai susţinut recurenta că intimata ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinţilor săi.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
"c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din H.G .nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este necontestat că intimatul - reclamant s-a născut „după strămutarea părinţilor săi" la data de 17 aprilie 1944 în Mangalia, judeţul Constanţa. Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale şi asupra intimatului - reclamant.
Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta - pârâtă, că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatei - reclamante de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Înalta Curte, constată astfel că atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea acesteia.
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului).
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 117 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3638/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3660/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
