ICCJ. Decizia nr. 3878/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3878/2008
Dosar nr. 646/64/2008
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pronunţându-se asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Braşov şi Tribunalul Braşov, în condiţiile art. 22 alin. (2) şi (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) pct. 2 şi 21 C. proc. civ., Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 32/F/CC/30 iunie 2008, a stabilit în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov împotriva pârâtului Municipiul Braşov, prin Primar, având ca obiect rectificarea înscrierii efectuatăîn C.F. Braşov.
Pentru a dispune astfel, instanţa investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului Municipiul Braşov asupra terenului în suprafaţă de 7518,96 mp, înscris în C.F. Braşov şi reintabularea dreptului de proprietate al Statului Român, cu drept de administrare în favoarea Consiliului Judeţean Braşov.
Judecătoria Braşov a apreciat că acţiunea reclamantei priveşte o situaţie juridică reglementată de art. 23 din Legea nr. 213/1998, respectiv delimitarea dreptului de proprietate al pârâtului de cel al Statului Român, cu consecinţa reînscrierii dreptului de administrare operativă al reclamantei şi, în consecinţă, competenţa trebuie să aparţină instanţei specializate de contencios administrativ anume Tribunalului Braşov, căruia i-a fost trimis dosarul spre soluţionare.
Tribunalul Braşov a apreciat că, raportat la obiectul cererii, litigiul are natură civilă, fiind indiferent faptul că înscrierea vizează proprietatea publică sau privată, iar competenţa revine judecătoriei.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că dreptul comun în materia rectificării înscrierilor efectuate în cartea funciară îl constituie Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare, indiferent dacă cererea părţii vizează înscrierea dreptului de proprietate publică sau a celui de proprietate privată.
De asemenea, cum corect a reţinut Tribunalul Braşov, rectificarea înscrierilor din carte funciară se face pe cale amiabilă sau pe cale judecătorească potrivit art. 50 din aceeaşi lege.
Ca atare, competenţa materială în soluţionarea unor astfel de cauze aparţine instanţelor de drept comun, nicidecum celor specializate de contencios administrativ, nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, cum a reţinut Judecătoria Braşov.
Împotriva hotărârii pronunţate în procedura regulatorului de competenţă a declarat recurs pârâtul Municipiul Braşov, reprezentat legal prin Primar, solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare Tribunalului Braşov.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă, că niciuna dintre instanţe nu a observat că în dosarul nr. 7921/197/2007 s-a formulat şi a cerere reconvenţională, având ca obiect principal constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare - cumpărare din 4 iulie 2003 la BNPA P.T.–I.G. cu privire la clauza referitoare la transmiterea, pe cale convenţională, a dreptului de administrare operativă directă asupra terenului respectiv de la C. SA la judeţul Braşov şi prin urmare, în raport de această cerere incidentală, nu s-a stabilit dacă în cauză operează sau nu prorogarea legală de competenţă în condiţiile art. 17 C. proc. civ.
În opinia recurentului, excepţia necompetenţei materiale nu putea fi pusă în discuţie de către cele două instanţe decât după stabilirea corectă a cadrului procedural, respectiv după ce s-a stabilit dacă operează respectiva prorogare de competenţă sau este necesară disjungerea cererii incidentale de cererea principală.
Pentru ipoteza în care sentinţa atacată nu va fi casată în întregime, s-a solicitat casarea în parte a acesteia cu privire la trimiterea cauzei spre competentă soluţionare, în fond, la Judecătoria Braşov, nu şi cu privire la constatarea existenţei conflictului negativ de competenţă.
Recurentul a apreciat că revine Tribunalului Braşov competenţa de soluţionare a cauzei, motivat de faptul că rectificarea propriu-zisă a înscrierilor din C.F., care se realizează într-o procedură contencioasă, este precedată întotdeauna de verificarea valabilităţii şi întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului, precum şi de stabilirea apartenenţei acestuia la proprietatea publică sau la proprietatea privată. Or, o asemenea verificare presupune o anumită specializare a judecătorului şi de aceea, prin art. 23 din Legea nr. 213/1998, s-a statuat că litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor sau a municipiilor sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Pe de altă parte, susţine recurentul, prin acţiunea principală s-a solicitat şi intabularea dreptului de administrare în favoarea Consiliului judeţean, iar prin acţiunea reconvenţională s-a invocat nulitatea absolută a actului prin care i-a fost transmis acest drept, pe cale convenţională, întrucât în raport deprevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, judeţul Braşov – în calitatea sa de persoană juridică de drept public – nu poate beneficia de un drept de administrare asupra unui bun aflat în proprietatea publică.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului şi susţinerile recurentei, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte a constatat că instanţa sesizată în procedura regulatorului de competenţă a stabilit în mod corect competenţa materială a Judecătoriei Braşov în soluţionarea cererii formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 7/1996, reclamanta a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului teren în suprafaţă de 7518,96 mp înscris în C.F. Braşov şi reintabularea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare în favoarea Consiliului judeţean, motivat de faptul că actul în baza căreia s-a efectuat această înscriere, respectiv HG nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al municipiului Braşov, anexa 2, poziţia nr. 693, vizează o altă suprafaţă de teren de 4100 mp, respectiv Aleea T.B., în sine, neavând nimic în comun cu terenul aferent construcţiilor ce constituia proprietatea sa.
Raportat la acest obiect al acţiunii, Curtea de Apel Braşov a reţinut în mod corect că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998, litigiul având natură civilă chiar dacă înscrierea vizează proprietatea publică şi, prin urmare, în raport cu prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 33 alin. (4) şi art. 50 din Legea nr. 7/1996, competenţa materială pentru judecarea în primă instanţă a acestuia revine Judecătoriei Braşov.
Reclamanta nu a contestat legalitatea HG nr. 972/2002 şi întinderea dreptului astfel stabilit pentru a se putea pune problema determinării instanţei specializate competente, invocând doar greşita identificare şi înscriere în C.F. a acestuia.
Cererea reconvenţională a fost depusă numai la termenul de judecată din 12 februarie 2008, când a fost invocată şi excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea acţiunii principale.
Prin urmare, raportat la caracterul absolut al excepţiei invocate şi la efectele pe care le produce, s-a procedat în mod corect la soluţionarea în prealabil a acesteia, numai instanţa competentă să judece acţiunea principală putând verifica dacă acţiunea reconvenţională îndeplineşte cerinţele impuse de normele procedurale pentru introducerea ei, dacă a operat prorogarea legală de competenţă şi dacă aceasta poate fi soluţionată concomitent cu acţiunea principală, ori se impune măsura disjungerii lor.
Pe de altă parte, determinarea competenţei materiale în soluţionarea cererii reconvenţionale, în considerarea prevederilor art. 17 C. proc. civ. şi a caracterului absolut al normelor procedurale care vizează această competenţă, se poate face numai în raport cu obiectul cererii, respectiv constatarea nulităţii absolute a unei clauze a contractului de vânzare - cumpărare încheiat, în formă autentică, între o societate cooperatistă pe acţiuni şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov, care nu poate asimilat unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, şi nicidecum cu motivele pentru care s-a apreciat că operează această sancţiune, a căror examinare echivalează cu antamarea fondului cauzei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Municipiul Braşov prin Primar împotriva sentinţei nr. 32 F/CC din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3876/2008. Contencios. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 3879/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
