ICCJ. Decizia nr. 3997/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3997/2008
Dosar nr. 5718/2/200.
Şedinţa publică din 11 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 august 2007, reclamanta I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie până la data efectuări plăţii.
Pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor .
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3121 din 4 decembrie 2007, a admis acţiunea; a obligat pârâţii să plătească primele de vacanţă pentru perioada 2004-2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizate în raport de data inflaţiei; a obligat Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că suspendarea exerciţiului dreptului reclamantei nu echivalează cu anularea acestuia astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare se impunea plata retroactivă a drepturilor salariale menţionate, raţionamentul fiind valabil atât pentru primele de vacanţă, cât şi pentru sporul de fidelitate, drepturi prevăzute de OG nr. 38/2003, prevederi legale a căror aplicare a fost suspendată succesiv prin legile bugetare.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, s-a reţinut că, potrivit Legii nr. 500/2002, pârâtul principal nu ar putea să plătească sumele la care este obligat prin sentinţă dacă nu i se alocă fondurile necesare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 60-61 C. proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau despăgubire, cererea urmând să fie făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată.
Aceste dispoziţii legale au fost aplicate greşit de instanţa de fond, care a admis cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor, deşi nu există un temei juridic pentru stabilirea răspunderii administrative a acestui minister faţă de intimata-reclamantă sau faţă de intimatul-pârât Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Dispoziţiile legale invocate în cererea de chemare în garanţie, art. 4 din Legea nr. 500/2002 şi HG nr. 386/2007 nu prevăd o asemenea răspundere pentru ministerul recurent şi nu constituie temeiul unor raporturi juridice între această autoritate administrativă şi celelalte părţi în litigiu, astfel încât greşit instanţa de fond a admis cererea.
Atribuţiile Ministerul Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister, ordonator principal de credite, nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate, cuvenite în speţă reclamantei angajate în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamantă şi pârâţi.
De altfel, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nu neagă calitatea sa de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice aflate în subordinea lor. Aşa fiind, este lipsit de relevanţă faptul că, Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a proiectelor bugetelor locale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie a Ministerul Economiei şi Finanţelor formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 3121 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3998/2008. Contencios → |
|---|
